The one with the explanation: De ce m-am apucat de blogging

Îmi pare bine de cunoștință. Whomever is reading this. Tocmai am făcut primul pas spre o lume care nu promite siguranță în vreun fel, nu este the safest environment să îți expui vreo opinie, pentru că, God forbid poți răni sentimentele cuiva. Oh, și să nu uităm, nu ai o certitudine că o să devii relevant someday (asta așa, ca un fyi pentru cei care s-au apucat de scris pentru faima de 15 minute). So, basically, what I am going ahead and do, is wing it.

Acum toți odată: „De ce ai face asta?”. Ei bine, ar putea să sune pretty silly și chiar cheesy, dar cui îi pasă? Scriu din pasiune. Am descoperit că asta îmi doresc să fac de ceva vreme. Din facultate să fiu mai precisă. Mulți dintre voi ați citit ceea ce am scris și mă cunoașteți ca făcând parte din Iqool.ro. A fost poate cea mai productivă și meaningful perioadă din viața mea. Ani de zile în care am legat prietenii și am fost sprijinită din toate punctele de vedere. Am avut libertatea să scriu despre ceea ce simt și am fost încurajată mereu să ies din zona de confort pentru a evolua. And I did.

Nu îmi place să mă repet, dar vreau să subliniez cât de mult a contat faptul că nu simțeam nicio barieră între ceea ce eu vreau să transmit oamenilor prin ceea ce scriu și care erau guideline-urile Iqool în materie de subiecte. Nu știu câți dintre voi ați avut norocul să simțiți această libertate, pentru că let me tell you… am lucrat în domeniu și ceea ce se voia era de fapt o muncă robotică și creativă în același timp. Știu ce ați observat aici. Contradicția care mi-a dat și mie #mindf*ck și mi-a scurtcircuitat creierul pentru o secundă. Mai mult decât atât. Să faci articole la minut if that is possible, să aibă undeva între 500-700 de cuvinte și să fii all smiles all day long.

But I digress. Cum s-a întâmplat să ajung la Iqool.ro? Funny story actually. Tocmai era pe cale să înceapă cel mai boring curs ever de la Facultate, la care, go figure, nici nu plănuiam să ajung. Dar știți și voi cum e. Se făcea prezența, so I had no choice but to be there. Cu cinci minute înainte să vină profesorul, o colegă mi-a înmânat un pliant unde scria că Iqool.ro caută redactori. Primul meu instinct a fost să spun „Eu redactor? No way. Cum aș putea?”. Era un titlu la care doar aspiram. Și nu, nu credeam că sunt suficient de bună. Still, I took a shot. Se pare că cineva a văzut potențial în ceea ce fac, așa că am fost acceptată. Din acel moment totul s-a schimbat.

Înainte să devin redactor răspundeam la întrebări precum „Tu ce ai de gând să faci după facultate?” cu o privire oarecum pierdută și cu un zâmbet mai fals decât orice reality show care de fapt încerca să spună „I don’t got this, but I am pretending to”.

Mi-am propus să creez această revistă/ blog, „RU Living Life” din dorința de a fi independentă și pentru că, trebuie să fiu sinceră aici, simțeam nevoia de o nouă provocare. Simțeam că trebuie să pun în practică ceea ce am învățat în toți acești ani cu Iqool.ro.

Without any further ado, vă întreb pe voi: „RU living life?”