Când am început acest proiect am luat prima foaie și primul creion pe care le-am avut la îndemână și am început să fac o listă cu oamenii cărora vreau să le iau interviu. Interviurile pentru mine au avut un farmec aparte încă de începutul carierei de redactor.

Îmi ofereau șansa să cunosc oameni pe care îi admiram de la care să învăț lucruri noi. Asta nu era tot. Simțeam de asemenea o responsabilitate față de cititori, pentru că mai presus de propria dezvoltare aveam oportunitatea să ajut și pe ceilalți să aibă acces la aceeași informație și îmi doream ca ceea ce transmit să fie relevant și util.

Pe Toader Păun (sau Teddy, după cum îl știu mai bine ascultătorii de la radio și prietenii) l-am cunoscut în 2015 în cadrul unui eveniment organizat de IQool.ro unde a fost prezent în calitate de speaker. De-a lungul acestor ani am urmărit pe Social Media proiectele în care a fost implicat, cauzele pe care le-a susținut, dar și emisiunea „Clubul de seară” pe care o prezintă de ceva timp încoace.

Nu degeaba Teddy a fost printre primele persoane la care m-am gândit atunci când am început lista despre care vorbeam. În cel mai mare club din România, la emisiunea live „Clubul de seară” de pe Europa FM, subiectele discutate de Teddy sunt mereu de actualitate și căutate de public, iar în materie de invitați … vorba românului, sunt unul și unul.

Foarte important este cum în acest an Teddy a reușit să se adapteze situației actuale și să continuie să ne aducă știri în exclusivitate și interviuri cu cei mai în vogă oameni din media. Mi-a rămas în minte interviul cu Andreea Bălan pentru că am crescut cu melodiile ei, dar și premiera videoclipul „Cel din oglingă” de la The Motans.

Teddy a rămas același om cu un izvor nesecat de entuziasm și optimism care nu poate decât să mă motiveze și pe mine să rămân cu zâmbetul pe buze mereu. Din ușurința cu care face emisiunile îți poți da seama de experiența lui Teddy în acest domeniu spectaculos, dar și adevărata pasiune pe care o are pentru acest job.

Am stat de vorbă cu el despre ce înseamnă să fii un Radio Host, despre ce a însemnat acest an cu toate schimbările pe care le-a adus, dar și multe alte subiecte.

Take your time and read.

Cum te-a ajutat această meserie să ieși din zona de confort?

Nu prea mai există o zonă de confort, după ce înțelegi responsabilitatea pe care o ai față de public, față de colegi și față de colegii de breaslă. Ceea ce ieri părea sigur și trecea drept inovație, azi pare depășit și mâine e deja uitat. Așa că există o presiune mare de a nu te simți niciodată la finalul unui drum de învățare, ci mereu pe o autostradă în lucru, ce devine tot mai complexă și aglomerată.

Practic, fiecare zi aduce noi provocări și o luptă contra cronometru (la propriu) ca să le faci față. Informațiile se verifică din ce în ce mai greu și într-un timp din ce în ce mai scurt, pentru că e important să fii primul care dă o informație. Aici intervine responsabilitatea față de public și colegii de breaslă de  a oferi doar informațiile verificate și puse în context atunci când este cazul, pentru că încrederea construită în timp se poate demola în secunde.

În afara momentelor on air și online este responsabilitatea de a fi așa cum transmit că ar trebui și alții să fie. Având o oarecare vizibilitate, greșelile devin mai vizibile și mai importante. Atunci intervine un autocontrol ceva mai riguros.

Plus că oamenii simt cine este autentic și cine nu, așa că nu le pot vorbi altora despre lucruri pe care eu să le fac exact pe dos. Ceea ce nu este valabil și în cazul emoțiilor, pentru care e nevoie de mai mare control. Toți avem suficiente probleme, cât să nu ne mai dorim să ne încărcăm cu unele noi. Așa că uneori când sufletul este trist sau încărcat de griji e nevoie de un zâmbet ca să nu fie mai multe suflete triste împreună cu el.

Unii oameni au un sentiment de stânjeneală atunci când își ascultă vocea înregistrată. Ce sentiment ai tu când îți asculți propria voce la radio?

Cred că e normal sentimentul și îl trăiesc oamenii când se aud la radio sau se văd la TV. Dar cu timpul devine un detaliu căruia nu-i mai acorzi importanță. Acum tind să fiu atent la greșeli, accente, intonație, mai mult decât la voce.

Ai reascultat vreodată emisiunile realizate de tine pentru a vedea ce poți îmbunătăți pe viitor?

Oricine are o emisiune la radio sau TV face acest lucru. Nu putem evolua și învăța din greșeli dacă nu le conștientizăm. Cel mai dur critic tindem să fim noi cu noi.

Ai lucrat vreodată cu cineva care să te ajute pentru a-ți crea „vocea de radio” sau ai primit sfaturi de cum trebuie să se audă?

Nu știu dacă există „vocea de radio”, dar există moduri prin care poți controla vocea ca să transmită emoție alături de informație. Am avut parte de oameni în jurul meu care m-au ajutat de când am pășit prima dată într-un studio de radio și până acum pentru a îmbunătăți modul în care mă prezint la radio. Nu sunt doar directorii de programe cu care am avut plăcerea să lucrez, ci și producători sau colegi de la care am avut și am în continuare de învățat.

Cum răspunzi oamenilor care împrăștie comentarii acide și bad vibes pe internet atunci când nu sunt de acord cu ceva ce ai zis/postat?

Atunci când e vorba de informații care pot pune viața în pericol, lor sau altora, prin atitudini greșite sau propagare de fake news, încerc să răspund în cel mai argumentat mod cu putință. Altfel, caut să merg mai departe și să nu mai pun la suflet răutatea revărsată online. E ceva care îmi iese greu, pentru că tind să mă încarc de la zâmbetele celor din jur, la fel cum mă încarc și cu problemele lor și emoțiile pe care le transmit.

Ai mai puține emoții când faci emisiunea pentru că nu ai un live audience în fața ta sau mereu ai o doză e emoții înainte de a începe?

Emoțiile există mereu, dar a intervenit o relaxare pentru că știu din ce în ce mai bine ce și cum să fac pentru ca totul să fie bine.

Câtă libertate ai pentru a-ți coordona propria emisiune? Există anumite reguli pre-stabilite?

Fiecare post de radio are un set de reguli pe care le urmează, dincolo de etica profesională. Dau unitate și mai ales constanță produsului în general. Emisiunea are un „schelet” – un format, în care sunt definite tipurile de intervenții, durata lor, tematica aleasă. Detaliile care fac diferența de la o zi la alta sunt discutate cu directorul de programe și alți colegi care ar mai putea fi implicați în producție. La final este important să se audă totul cât mai bine, iar asta presupune muncă în echipă, chiar dacă adeseori „iese” doar o persoană în față.

Cum trebuie un om de radio să se adapteze momentelor de criză, mai ales în această perioadă?

Să învețe mult și accelerat, să-și păstreze optimismul pentru a-l putea alimenta și pe al altora și mai ales să aibă și mai multă responsabilitate față de ceea ce face și cum face, pentru că ceea ce transmite acum este cu atât mai important cu cât ne poate ajuta pe toți să ne facem bine și să fim bine.

Crezi că oamenii care au o platformă unde oamenii îi urmăresc au și o responsabilitate de a educa publicul cu privire la responsabilitate socială?

Da, pentru că orice informație pusă într-un spațiu public tinde să fie validată prin platformă, nu neapărat prin emitent, iar în momentul în care ajungem să vorbim de ”antene 5G în măștile de protecție” lumea nu mai poate indica precis unde a citit, dar susține că a văzut pe ”un site” sau pe ”pe Facebook”, deci așa este.

Ce înseamnă pentru tine „essential worker”? Cât de mult crezi că o să se schimbe industria radio după perioada de criză?

Radioul a avut capacitatea de a uni oamenii și de a-i ține informați încă de când a fost inventat. În perioadele de criză se simte și mai bine această calitate a radioului de a fi alături de tine atunci când ai nevoie. Fie că e vorba de a transmite o stare că totul va fi bine sau de a te ține informat corect, radioul rămâne un prieten de bază. Reinventarea se produce în modul în care poate fi susținută funcționarea din punct de vedere economic, capitol unde nu doar radioul caută să se reinteze sau să inoveze.

Cum avem nevoie de informații, mass media intră și ele într-o categorie esențială de servicii în asemenea perioade. Sper doar că publicul va putea să facă o selecție corectă de surse și să nu aleagă pe cei care vând senzaționalism pentru câștiguri imediate și astfel să alimenteze și economic surse îndoielnice. Ne plângem de calitatea unor produse media, dar tot unii dintre noi suntem cei care le ajutăm să existe…

Sursă foto: arhivă personală, Marius Mantea / Fotograf

Write A Comment

error: Content is protected!