Cum lucrurile nu erau suficient de complicate, confuze și delicate, mai adăugăm ceva pe listă cum s-ar spune ca întreg tabloul să fie complet. Impactul studiilor online și nu oriunde, în România este o temă pe care n-aș fi crezut că aș putea să o abordez vreodată. Dacă cineva mi-ar fi spus la începutul anului că mă voi înscrie la un Master și mai mult decât atât, că toate cursurile vor fi online, i-aș fi răspuns că o să înghețe Iadul înainte să se întâmple asta.
Trebuie să recunosc că în timpul procesului de înscriere la Master am omis să mă gândesc la acest aspect și să mă întreb „Oare cum vom face cursurile?”. De ce? Pentru că pur și simplu, din research-ul făcut știam că studenții din anul I vor veni și în sălile de clasă, cel puțin la început. Well, that did not go according to plan.
O sală de clasă reprezintă pentru fiecare student, sau elev locul unde vine să învețe (ok, cel puțin teoretic asta înseamnă). Fiecare este obișnuit cu asta …. de când lumea, vorba celebră. Ori o schimbare, un shift complet al modului de predare și învățare atât de brusc la 180° aduce cu el mai multă bulversare și semne de întrebare decât erau deja pentru studenți, dar în aceeași măsură și pentru profesori.
Era deja o provocare pentru profesori să îi țină pe tineri antrenați și focusați în sala de clasă, acolo unde se presupune că „dețineau controlul” și se voia a fi un mediu în care mintea elevilor/studenților era „educată” să înțeleagă că în acel loc ei vin pentru a învăța. În condițiile date, unde toate orele se țin online, în conferințe Zoom, de acasă, există mai multe distracții decât în parcul de la Disneyland.
Iar motivarea de a învăța este „soldatul pierdut la datorie” pentru că într-o lume în care datele problemei se schimbă de la zi la zi și de la oră la oră, unde autoritățile sunt haotice în decizii, să continui să fii motivat pentru a învăța este mai mult decât o provocare, este o luptă cu tine însuți.
Asta pentru că trebuie cumva să ignori lumea exterioară și tot ceea ce se petrece pentru a fi conectat la propriu, dar și la figurat să îți continui studiile și să te pregătești pentru un viitor care se arată cel puțin incert. Pandemia nu are niciun fel de migrenă legat de cum îți modifică ție sau mie viața, iar lucrurile își continuă cursul pe un tronson mai mult sau mai puțin normal.
Studiul online este departe de ce mi-aș fi dorit atât pentru mine, cât și pentru toți cei care suntem în aceeași situație. Chiar dacă „normalul” este relativ pentru fiecare în parte, o sală de clasă, sau un amfiteatru în cazul studenților era cadrul ideal pentru a ne dezvolta și continua studiile. Online-ul acaparase deja o bună parte din viața noastră de zi cu zi, iar acum când trebuie să muncim de acasă online și să învățăm ghiciți cum…. online, desigur, nu mai încape îndoială că online-ul este noul offline.
Interacțiunea cu profesorii și colegii este mult mai formală, rigidă, în principal pentru că nu am făcut cunoștință unii cu ceilalți și nimeni nu știe cum să reacționeze și să comunice într-o asemenea situație. Cum toată lumea trebuie să stea pe „Mute” dacă nu are nimic de contribuit în cadrul lecției, elementul social dispare mai ceva ca măgarul în ceață.
Totuși, cum văd alți studenți această temă? Cum s-au adaptat ei? Iată ce mi-au răspuns:
„Nu poți să ai așteptari ca un viitor adult să se formeze ca om prin mediul online. Dincolo de faptul că aveam deja aceste idei care se revoltau în mintea mea, totul a devenit și mai accentuat în momentul în care am început un Master, culmea, tocmai în perioada pandemiei. De la sine înțeles, desigur, că m-am lovit de aceleași aspecte pe care deja le criticam, astfel că mi-a fost și mai clar cum afectează studiul online un student.
Sigur, mulți dintre noi vom spune că sunt copii/oameni care nu au nici măcar această șansă la studiu și sunt total de acord cu asta, însă cei care au această posibilitate nu o pot face așa cum ar fi normal. Totul capătă o altă nuanță atunci când studiezi online, totul se îngreunează, totul pare că își diminuează valoarea și importanța. Comunicarea, relaționarea, studiul, practic nu mai sunt aceleași.” Mădălina M. studentă în anul I la Master, Facultatea de Istorie.
„M-am trezit în mijlocul anului trei, cu câteva luni înainte de licență, în sistem online. A fost grea prima săptămână însă profesorii au adaptat sistemul mai repede decât m-am așteptat. A fost ceva de domeniul fantasticului în fază inițială, mi s-a părut greu de urmărit și aproape imposibil de înțeles noțiuni care necesitau explicații complexe. Entuziasmul inițial de a termina facultatea s-a transformat rapid într-un coșmar.
Au apărut tensiuni, atât între colegi, cât și între profesori și se resimțea un nivel general de oboseală cumulată cu anxietatea aproprierea licenței de ambele părți. Nu aș putea spune că sistemul online e făcut pentru toată lumea, în special pentru că acum sunt la Master la altă Facultate pe baza unei admiteri online. Nu îmi cunosc colegii și noii profesori decât pe baza chenarelor web pe care le văd ocazional la cursuri. A dispărut orice urmă de plăcere, nici vorbă de debate-uri unde un microfon pornit aiurea acoperă alte 20 și am ajuns într-un punct în care îmi pun la îndoială decizia de a continua cursurile în situația incertă în care ne aflăm.” Tereza M. studentă la Master, SNSPA.
„Nivelul de concentrare și modul în care ne este livrată informația este chiar mai ridicat în anumite momente. Deoarece fiecare persoană stă în confortul propriei locuințe conferă o atenție mai mare atribuită temei de discuție a cursului. Însă avem de asemenea pierderea componentei sociale din toată experiența facultății, deoarece colegii nu au avut oportunitatea să se cunoască în realitate, atmosfera este mult mai formală.
Camerele web crează o atmosferă mai personală. Poți privi un număr mare de colegi simultan, iar în același timp faptul că ei ne privesc la rândul nostru pe noi, mă motivează să îmi mențin atenția la curs și să ignor factorii externi de distragere, un exemplu fiind telefonul.
Atât formatul clasic ce presupune mersul la instituția de învățare cât și cel în format online au avantaje și dezavantaje, lucru ce ma face să afirm că modul ideal de învățare este un program hibrid, bazat pe studii online, dar și fizice.” Andrei B, student la Master în anul I, Facultatea de Istorie.
„Față de semestrul trecut, unele lucruri s-au mai reglat. Profesorii folosesc acum o platformă care are mai multe beneficii, este vorba despre platforma Teams. Fiind online, este foarte greu să rămâi atent la toate cursurile, aici depinde foarte mult și de profesor. Sistemul online îți oferă și beneficii, cum ar fi timpul pe care îl economisim, dar sunt și dezavantaje, interacțiune socială nu mai există și acest lucru mă afectează, cel puțin pe mine. Facultatea în mediul online nu se poate compara cu cea fizică, dar cu toate acestea este o soluție bună pentru situația în care ne aflăm. Dar față de sistemul de învățământ preuniversitar, consider că universitățile s-au organizat mult mai bine în această perioadă.” Georgiana I. studentă la Jurnalism, Facultatea Babeș-Bolyai.
„Cred că nu putem vorbi de o învățare eficientă, ci mai degrabă de o datorie de a face cursurile. Fiind și în ultimul an de Master, nu e un interes aparte de a rămâne cu ceva, doar cu dorința de a termina tot ce înseamnă cursuri online. În continuare există probleme tehnice în rândul profesorilor, fie că ne expiră link-urile de zoom la fiecare 40 de minute sau că se pierde semnalul. Nu există niciun fel de interacțiune, studenții nu pornesc camera, doar profesorul care ține un curs de unul singur, sperând că cineva poate are curajul să răspundă la vreo întrebare. Concentrarea și motivația sunt cele care au de suferit, fiindcă e greu să fii motivat să duci la capăt un curs de trei ore.” Iustina C. Studentă la Master, în anul II, SNSPA.
Cum ar spune americanii, „You heard it here first” you guys.
Puteți folosi secțiunea de comentarii pentru a-mi trimite și părerea voastră pe această temă.