Poate unii dintre voi o să spuneți că exagerez, însă eu cred că Vlad Eftenie este definiția cuvântului „fotografie” dacă vom căuta în DEX. Hold your horses, pentru că ceea ce vreau de fapt să punctez mai în glumă mai în serios prin acest statement este că experiența lui din domeniul fotografiei, dar și al comunicării îl transformă într-un titan în această branșă.
Este doar opinia mea bazată pe ceea ce am observat de-a lungul a câtorva ani de când îl urmăresc pe Social Media și din discuțiile avute în cadrul diferitelor evenimente la care participam. De asemenea, am avut șansa să particip la unul dintre cursurile predate de el despre fotografia cu telefonul (subiect de care eram și încă sunt pasionată) în care mi s-a confirmat, asta dacă mai era loc de îndoială, că este un om cu un knowledge base impresionant de la care poți învăța multe lucruri și are capacitatea să te inspire să vrei mai multe de la tine însuți.
Dispune de o caracteristică rar întâlnită în oameni, aceea de a-ți transmite încredere în propria persoană. Mereu am avut această senzație în timpul cursului, că are încredere în cursanți chiar dacă ne întâlnea poate pentru prima dată în viață.
În acest interviu am adus în discuție fotografia cu telefonul, partea de editare, cât de importantă este aceasta, dar și situația actuală și modul în care un fotograf se poate adapta ei.
Have a read.
Pare foarte ușor să faci o fotografie cu telefonul, însă cât de trained trebuie să fii pentru ca ea să fie demnă de a fi postată pe rețelele de socializare și să aibă succes?
Nu orice imagine este automat o fotografie bună, ața cum nu orice persoană cu telefon mobil are neapărat subânțelese abilități de fotograf. Dacă țin o pensulă în mână nu sunt musai pictor, pe loc, sau cu un creion – oricât de bine ascuțit ar fi, nu cred că aș lua un premiu pentru literatură doar plimbându-l pe o hârtie. Desigur, oricine poate face poze, poate picta sau scrie. Pentru performanță însă, pentru a crea imagini cu impact, povești vizuale, imagini memorabile, care să emoționeze, trebuie să știi limbajul vizual și estetic, să știi să îmbini viziunea cu tehnica și cu capacitatea de a înțelege spontan o situație, încât să o redai în mod esențial foarte convingător.
Cu practica, se poate obține performanță, dar fără o chemare și un talent bun de șlefuit, ar părea totul o corvoadă. Atunci când îți urmezi vocea interioară și faci ce simți că îți aduce bucurie, totul se naște de la sine și crește fără să îți mai dai seama de efort. Antrenamentul vine cu practică, cu zeci de mii de declanșări, călătorii, vizite la muzee, cărți citite, muzici ascultate, filme văzute, cu o profunzime și sensibilitate de a percepe viața, oamenii, natura, sincronitățile. Ingredientele magice ale fotografiei sunt Spațiul, Timpul, Lumina și Emoția, folosirea lor armonioasă putând conduce spre aflarea unui Moment de Grație.
Succesul unei imagini nu este prestabilit. Imaginile mele care îmi plac cel mai mult prind cel mai puțin la public. Rețelele nu sunt cel mai bun loc pentru studiul imaginii, cu un scroll grăbit nu poți dedica atenție unei lucrări. Așa că imaginile pot conține un mic set de elemente de atracție vizuală (105% roșu), dar asta nu le face în mod automat și profunde. Depinde de crezul fiecărui autor, desigur.
Cât de mult contează skill-ul de a ști cum să modifici o poză înainte să apară în online?
Senzorul digital nu știe ce ai vrut tu să pozezi, chiar dacă folosești cele mai bune setări. În fotografie există trei pași de lucru: observarea, realizarea, selecția și editarea, pregătirea imaginii pentru prezentare. Cu o viziune antrenată și cunoscându-ți bine aparatul, știi încă din momentul realizării imaginii ce operațiuni vei face înainte de o lansa în eterul web. Contează foarte mult să extragi esența unei imagini, încât ea să atingă potențialul maxim de a avea impact, de a impresiona. O editare bună nu poate substitui un subiect neinteresant, însă.
Cu cât subiectul e mai atrăgător și tu ai ochi fotografic să sesizezi potențialul unui moment, o editare bine temperată va păstra aerul de naturalețe și va elibera acele ingrediente pentru impactul vizual dorit. În general se poate ameliora luminozitatea, contrastul, saturația, claritatea, trecerea de la tonurile închise la cele deschise – ochiul citește și este atras de contraste și de zonele mai luminoase, apoi de accentele de culoare și de linii de forță. Trebuie deci să știi și compoziție, pentru apune subiectul în cea mai bună decupare și perspectivă, în jocul echilibrat între lumini și umbre.
Ești adeptul fotografiilor fără filtru? Cum privești oamenii care aleg să nu modifice în vreun fel fotografiile?
După cum spuneam, sunt necesare minime editări, pentru a șlefui randarea senzorului digital în acord cu viziunea artistică. Percepem lumea diferit, lumina, culorile, așa că o editare este necesară în mediul digital pentru a optimiza impactul vizual și emoțional al imaginii. Îi privesc cu respectul cuvenit, atât timp cât își pun talentul, timpul și resursele în slujba artei fotografice. Dacă însă este vorba doar de o anumită lene, cred că voi trece cu vederea imaginile respective.
În ce condiții am putea să postăm o fotografie fără niciun filtru? (aici încadrând fotografiile landscape, portrait, architecture)
Nu cred că există vreo condiționare, fiecare e liber să posteze ce și cum crede de cuviință.
Cât de fină este linia între o poză modificată în așa fel încât să nu distorsioneze realitatea și o poză care este prea modificată?
Această linie este determinată de simțul vizual, de bunul simț estetic al autorului. Acestea se formează în timp cu educare vizuală. Ochiul uman are o latitudine de expunere mult mai extinsă față de cea a unui senzor, noi vedem umbre intense și zone foarte luminoase într-un mod echilibrat, concomitent. Un senzor nu știe singur să facă asta. Fie sub-expune anumite zone, fie supraexpune altele. Așa că de tine depinde buna armonizare tonală și cromatică a imaginii finale, după o minimă editare necesară.
Vezi filme ale unor regizori clasici, mergi la muzee și studiază pictorii clasici, privește cu atenție lumina soarelui, tonurile ei, culorile, pe măsură ce trec orele, anotimpurile, anii. Există mari șanse ca astfel să câștigi un simț estetic mai profund. Ochiul percepe o secvență dintr-o realitate, după capacitatea de a observa și de a se conecta a autorului. Aparatul preia și fixează o informație digitală.
Sunt deja filtre multiple. Ce devine o imagine în contextul în care posibilitățile de editare sunt practic infinite? Cel mai simplu e să te întrebi cum ar dori subiectul să fie prezentat, nu musai cum ai încerca tu să îți impui o amprentă. Deși e bună și această amprentă proprie fiecărui autor, așa se conturează stilul personal.
Crezi că cineva poate să învețe să vadă „în cadre”? Se poate dezvolta acest instinct în timp?
Desigur, un observator antrenat își dezvoltă această viziune fotografică, prin practică. Decupează cadre în direcțiile în care privește, vede poze potențiale oriunde, atunci când reușește să se conecteze profund cu lumea dimprejur. De ce? Pentru că ajungi să te simți bine atunci când vezi ceea ce ceilalți nu reușesc, trecând prin aceleași locuri.
Ce îți propui cu fiecare curs pe care îl susții despre Secretele fotografiei cu telefonul?
Îmi propun să le trezesc cursanților curiozitatea de a privi lumea mai atent, mai profund, mai conectați, mai prezenți, de a avea încredere să caute frumusețea lumii, pentru că doar așa pot ajunge să o și vadă. Toate secretele pe care le împărtășesc sunt menite să le creeze un bagaj vizual și estetic pe care să îl folosească în decodificarea vizuală și emoțională a lumii dimprejur.
Să simtă lumina, contrastul, să reușească să sesizeze ceea ce este relevant, bun de comunicat mai departe, prin povești vizuale, să se emoționeze. Pentru a putea emoționa și dizolva vibrația în gestul fotografic. E multă filosofie și mai puțină parte tehnică. Aceasta se deprinde natural prin practică susținută. Misterele și enigmele, straturile nevăzute ale lumii mi se par mult mai atrăgătoare.
De ce crezi că există un interes atât de pregnant de a fi bun/skilled în fotografia cu telefonul în această epocă?
Pentru că trăim în epoca imaginii, ea este liderul absolut al comunicării – al ceea ce se dorește a fi o comunicare cu impact. Îmi pare foarte bine că oamenii și-au dat seama că antrenându-și simțul și calitățile fotografice pot ajunge să comunice mai eficient, devenind creatori de conținut autentic.
Cum a afectat această perioadă pe care o trăim fotografia din punctual tău de vedere? Pe ce te-ai focusat în această perioadă?
Suntem expuși din păcate unui bombardament de informații extrem de agresive, în această perioadă, eu cred în rolul profund umanist al fotografiei. Refugiul în zona de peisaj este o urmare firească, oamenii au început să privească cerul cu mai multă atenție, răsăritul și apusul sunt vedete în postări, păduri și culori vii. După lock-down am călătorit prin țară cât mai mult și m-am bucurat de frumusețile patriei. Susțin din ce în ce mai multe cursuri și seminarii on-line, nevoia de educare pe care o întâlnesc este un semn extrem de bun.
În condițiile în care ne este recomandat să nu ieșim din case și să nu ne înconjurăm de multe persoane, ce sugerezi oamenilor care vor totuși să practice fotografia cu telefonul? Cum poți să continui această pasiune și totuși să fii safe?
Sper să nu mai avem încă un lock-down, e destul de greu și nefiresc să fii obligat să stai doar în casă. Am trecut cu bine peste primul test din primăvară, am cercetat arhive vechi de imagini, am pozat apusul de la fereastră și pisica din dotare. Am restrâns puțin arealul tematic, cu toate astea am postat zilnic imagini interesante. Se poate face fotografie culinară, depinde și de subiectul de interes al fiecăruia. Te poți instrui intens în această perioadă, muzeele virtuale sunt deschise, o întreagă filmografie de artă așteaptă să fie văzută și cercetată.
Cât timp putem ieși în oraș și în natură, se poate păstra bineînțeles o distanță de siguranță, un univers întreg așteaptă să fie admirat și fotografiat. Cu atenție și căutând acele locuri mai puțin aglomerate se poate fotografia în liniște.
Sursă foto: arhivă personală