Din 2015 încoace am descoperit că fotografia, chiar dacă nu la un nivel profesionist, îmi transmite liniștea și în același timp excitement-ul de care am nevoie să simt că trăiesc. E un sentiment tare fain și ciudat, all at once. Tot în 2015 urmăream primul interviu la TV cu Edward Aninaru care se întâmpla să fie pentru emisiunea „La Măruță” și rămâneam impresionată de acest om care realizase atât de mult într-un timp atât de scurt. Și nu doar în România, ci și în State, acolo unde atât de mulți dintre fotografi își doresc să ajungă și să …live the american dream at the end of the day. Cu fiecare minut care trecea din acel interviu îmi dădeam seama că Edward este un om deosebit, de departe foarte talentat, cu o viziune aparte despre fotografie și cu multe povești interesante. Îmi amintesc cu o oarece sfială că pe vremea respectivă…
Whoever knows me, knows I can’t watch horror movies, not even to save my life. Ok, scratch that, maybe I will, but that’s the only case where I would actually watch a horror movie. The scary part in a horror movie is that almost every time it’s based on a real story. This is where it gets real for me. This particular story is not mine, because if it was, I would probably just hide under my security blanket. But in this case, I heard the story from Andreea, who’s a dear friend and I laughed thinking about the entire situation. Make no mistake. This is no laughing matter, guys. But hearing this as an outsider, you gotta admit, it’s pretty hilarious. Read the entire story and judge for yourself: Working in outsourcing is the kind of job about which the best thing is that you will „never know…
Singurul moment în care am fost „aproape” un model, sau cel puțin m-am simțit unul, a fost atunci când eram mică și am încercat the oldest trick in the book: să merg cu o carte pe cap. Scopul era firește ca ea să nu cadă și astfel să exersez postura și mersul modelelor de pe catwalk. Mers care mie îmi inspira feminitate, grație și încredere în sine. Cui credeți că îi mai păsa de toate celelalte beneficii pe care le aducea sănătății? Modelling-ul este una dintre acele meserii care face cu ochiul multor adolescente prin prinsa a ceea ce văd pe pasarelă. Acolo totul pare ușor, relaxat, breezy, pentru că doar mergi pe catwalk și porți hainele unui designer de modă celebru. „How cool is that!?” you might say. Nu o să vă mint, există și o parte a meseriei care este uber cool și extravagantă și fancy și tot…
Câți dintre noi nu ne-am dorit să devenim actrițe și actori? Prea puțini. Farmecul acestei lumi este unul incontestabil, chiar magnetic aș putea spune. Atunci când ești mic nu îți dai seama care sunt implicațiile unei meserii ca actoria. Nu înțelegi cu adevărat ceea ce presupune, pentru că tu vezi doar partea de glam, de premii, de rochii și costume spectaculoase care într-un mod fals îți transmit senzația de perfecțiune. Mai mult decât atât, îți dă senzația că actoria este ușoară și că oricine poate să fie actor. Trebuie să recunosc că înainte de a începe liceul mă regăseam și eu în persoana descrisă mai sus. Cine se gândea la cât de mult muncesc actorii? Cine se gândea la cât de mult trebuie să studieze ei pentru a putea în primul rând să fie acceptați la Facultatea de Actorie? Cine se gândea că actorii trebuie să știe cum să gestioneze…
Conceptul meu de promovare este unul neobișnuit, ar spune cei care lucrează în Marketing. Și care nu aduce un succes rapid. Nimeni din acest domeniu nu concepe să nu folosești Ads pe toate canalele de socializare, sau să nu enervezi utilizatorul cu cât mai multe reclame. În fond, el asta își dorește, cât mai multă publicitate. Nu, el nu își dorește asta, dragi specialiști în Marketing și Social Media Experts. Take this free advice from me: oamenii vor să catch-up cu ceea ce postează prietenii, vor un mediu lipsit de toate „minunățiile” care se promovează. Oamenii nu vor să vadă „Sponsored” în descrierea unei postări. Mai mult decât atât, oamenii vor să descopere singuri un brand nou, un produs sau un serviciu. „Vai, dar cum o să audă lumea de tine dacă nu te promovezi pompând bani în Facebook și IG”? se aude din spate. Așa cum menționat și într-un…
Pentru că tocmai au trecut Sărbătorile de iarnă, mi-am amintit de perioada când eram mică și nu concepeam, nu voiam și refuzam vehement ca ai mei să cumpere un brad fals pentru Crăciun. Adică, în mintea mea de copil bezmetic și neștiutor, mă gândeam „Vai, dar nu e la fel. Nu vom avea mirosul de brad în casă. Unde mai e farmecul?”. Ei bine, dacă cineva mi-ar fi spus atunci că îmi voi schimba atât de radical opinia și gândirea probabil că i-aș fi zis să se gândească de două ori înainte să vorbească bazaconii. Totuși, here we are. Sunt undeva la șapte, opt ani de zile, sau poate chiar mai mult de când nu am avut brad natural de Crăciun. Just fyi, Moșul nu doar că a fost ok cu asta (pentru cei care se temeau că Moșul nu va veni dacă nu au un brad natural în casă)…