Contrar așteptărilor, chiar dacă activez într-un domeniu în care ar trebui să fiu prezentă în online cu orice și oricând, pentru că altfel devii irrelevant, nu sunt de părere că trebuie să îmi prezint opiniile personale pe rețelele de socializare. Pentru că ….guess what: No one cares. Trust me, they really don’t. Ce vrea de fapt internetul este scandalul, senzaționalul și intriga doar pentru amuzamentul lor. Well, I’m not falling for that. Ok, this remains true, but things can change a little bit.
Încerc și sper că reușesc să fiu prezentă în mediul online, care nu de puține ori este ostil, prin lucruri pertinente. Cum spuneam mai sus, mă depășește moda sau trend-ul dacă vreți de a-ți spune „of-ul” pe rețelele de socializare. Totuși, cumva așteptam momentul când asta se va schimba, pentru că lucrurile au fost way too quiet, and here we are. Acest caz este unul dintre ele.
Suntem cu toții de acord că anul 2020 a fost un an cel puțin dificil, and no amount of alcohol can make us forget that, din păcate. Dacă vă face să vă simțiți mai bine, întreaga planetă a avut de suferit în 2020, iar asta nu este o exagerare. I wish it was. Totul a început prost încă de la începutul anului 2020, iar conform „regulii” nu putea continua decât și mai prost.
De la începutul pandemiei întreaga lume a avut un șoc pentru că nimeni, absolut nimeni nu putea să prevadă că s-ar putea întâmpla asta (ok, hold your horses, pentru că aud deja răspunsul unora, iar aici e o altă discuție).
Această pandemie a creat un mediu propice pentru ca frica, îndoielile, gândurile negre și ascunse în mințile oamenilor să iasă la iveală. Virusul a infectat atât corpul uman, cât și spiritul și sufletul lui, iar acest lucru nu îl putem nega. Este un fact. Oamenii erau în căutare de informații, de răspunsuri și mai mult decât atât, de adevăr. Nu era suficient că eram deja „bombardați” și epuizați de atâtea informații de o valoare îndoielnică. Dar chiar și la ora la care scriu acest articol, după mai bine de un an în care există această pandemie, incertitudinea este și mai mare legată de acest subiect și chiar există mai multe întrebări, fără răspunsuri clare sau complete.
Social Media și online-ul au devenit „a shoulder to cry on” în aceste momente cel puțin stranii. Din acest motiv oamenii au început să folosească această „armă” care poate fi considerată în multe circumstanțe mai puternică decât un glonț și să iște discuții despre situația actuală. Cu toții credem sau vrem cel puțin să credem în libera exprimare a opiniilor, am I right? Cumva nimeni nu are dreptul să te oprească să îți exprimi părerea. Sau….are?
În ultima perioadă, marile companii au decis să limiteze sau să interzică complet accesul pe platformele lor a unor personalități extrem de importante de pe scena politică, din media și chiar medici. Motivul a fost că ei încălcau Termenii și Condițiile platformei, prin faptul că răspândeau fake news în ceea ce privește pandemia sau despre acțiunile luate de către Guvern. Practic au început să se închidă conturi, sau grupuri de pe rețelele de socializare care postau fake news.
Există multe voci care spun că această acțiune nu este democratică, că încalcă drepturile de bază ale omului, că este abuz de putere în toată regula, obligându-te pe tine, ca user, să nu scrii/să dai share la ceva cu care ei nu sunt de acord. Aici intervine întrebarea: este sau nu corect ceea ce fac marile tech companies? Am eu voie să scriu orice/oricând doar pentru că am acces la internet?
Ce se întâmplă dacă persoana X citește și crede toate aceste conspirații care nu sunt dovedite, ci doar niște ipoteze deplorabile at best? Ei bine, nimeni nu își asumă dacă o știre „pe surse” manipulează masele de oameni sau se transformă în propagandă. Până să aibă cineva timp să demonstreze că acea știre nu e adevărată, mulțimea este deja înveninată și crede în ceva fabricat menit să deconspire pe cineva/ceva, iar astfel, nu doar lupta pentru adevăr, ci și războiul este pierdut.
Basically, dacă facem un pas în spate pentru a analiza lucrurile, avem de-a face cu o situație clasică românească, în care hoțul strigă „Hoții”. Cum așa? Dacă Y fabrică o știre care ajunge virală pe Social Media este pentru că Y însuși are un scop/motiv/interes pentru a face asta, care să fim realiști nu poate fi cel mai pur. Iar Z, cel despre care se scrie știrea, ați putea crede că este, vorba românului, curat ca lacrima și că deține adevărul absolut.
Ei bine, nu. Motivul pentru care am ajuns la fake news în era internetului este pentru că oamenii au realizat că adevărul de cele mai multe ori este spus pe jumătate, if that, iar acest lucru lasă loc de interpretări și povești. Someone has to fill in the gaps, right?
Nu pot să spun dacă este legal ca marile companii să interzică unor persoane să își exprime părerea pentru că nu sunt una dintre acele companii. Iar opinia mea nu ar fi una obiectivă. Există implicații legale de care noi nu avem cum să fim aware, pentru că suntem muritori de rând. O analiză de suprafață a situației nu ajută nicio parte. După cum ne putem da seama, crează de fapt dezbinare în societate.
Cred cu tărie însă că nu am fi ajuns niciodată în acest punct dacă am avea de-a face cu două lucruri: o mass-media care să demonstreze integritate și moralitate și un public avizat, cunoscător, care să cerceteze despre un subiect înainte să se lase dus de val și să creadă în orice apare pe internet. Remember: nu orice zboară se mănâncă. Sunt de părere că trebuie să avem o gândire analitică, să disecăm un subiect în 14 dacă este nevoie înainte de a afirma că suntem pro sau contra unei anumite situații. Poate ar trebui să canalizăm toată energia pe care o transmitem pe Social Media în ceva productiv pentru noi înșine.
Sunt de părere că adevărul este mereu undeva la mijloc, însă oamenii în general sunt predispuși să fie conduși de extremism când vine vorba despre politică sau orice alt subiect fierbinte la care nu-i așa, românul este mereu expert. E tare ușor să fii extremist pentru că în felul ăsta te lași pradă sentimentelor și știm cu toții cât de „ușor” este să le controlezi. Știți ce e cu adevărat greu? Să fii cerebral și să găsești adevărul de unul singur, căutând să te informezi nu doar din trei surse, ci din o mie dacă este nevoie.
Trebuie să recunosc că este challenging să nu te lași manipulat, să realizezi când cineva „îți vinde gogoși” doar ca să îl ajuți să își atingă un anumit scop. Trebuie să ai puterea să nu tragi concluzii după primul clickbait pe care îl citești.
Îmi dau seama că ne-ar ajuta tare mult dacă școlile ne-ar învăța să ne cunoaștem drepturile și mai ales să putem lua o decizie în cunoștință de cauză, nu superficială doar pentru că e the easy way out. Dar hey, ce știu eu?
Ar fi multe de discutat despre această temă și mi-ar plăcea tare mult să aflu și opinia voastră. Cum vedeți voi libertatea de exprimare în 20201, dar și în viitor?