Dacă încerci să explici unei persoane care nu are un background în Social Media/Content creation (și vorba românului, nu știe cu ce se mănâncă), că ești creator de conținut și faci asta on a daily basis pentru a-ți câștiga pâinea, ei bine, s-ar putea să nu primești reacția pe care ți-o dorești. La ce mă refer aici? Oamenii în general nu privesc job-urile de Social Media Manager sau content creator ca fiind valide, serioase și demne de respect. Știu ce o să spuneți „Oh, haide, nu poate fi chiar atât de rău...”.
Trust me, în ciuda faptului că au trecut atâția ani, ani în care platformele Social Media s-au dezvoltat enorm și chiar dacă companii gigant își pun încrederea în oamenii care fac conținut pentru a-i reprezenta în mediul online, cei din jur continuă să aibă impresia, greșită de altfel, că ceea ce se întâmplă este o joacă și că acel job poate fi făcut de oricine. My bad, am uitat să pun un Trigger Warning înainte să menționez faptele de mai sus. *feels sorry*
Am fost prezentă în Social Media chiar de la începuturi. Just as an fyi, ca orice adolescent care se respectă, am avut cont de Hi5, mIRC, Myspace, Yahoo Messenger (if you know, you know), iar apoi clasicele aplicații: Facebook (Meta), Instagram, TikTok și Twitter. Pentru cine nu „a prins” ca să zic așa această revoluție a tehnologiei și internetului, trebuie să vă spun că a fost mind blowing, life changing și mai mult decât orice…a fost mind changing. Toate odată.
Am fost norocoasă să observ evoluția treptată a tuturor aplicațiilor și modul în care s-a schimbat societatea odată cu ele. Și da, părea că totul se întâmplă atât de repede, încât nici măcar Flash nu ar fi putut face față schimbărilor. Cumva rapiditatea cu care s-au dezvoltat aceste aplicații te obligau să ții pasul cu ele pentru a rămâne relevant în societate.
Don’t get me wrong. Nu vreau să spun că volumul de informații pe care îl primim acum în mediul online nu este overwhelming. Au contraire. Însă, de-a lungul anilor am învățat (the hard way tho’) că Social Media poate să fie toxică, în more ways than one, până în punctul în care te face să-ți definești propriul self worth după numărul de like-uri pe care îl primești la o postare.
Atunci am avut un moment în care mi-am pus „This is dumb!” și încet, dar sigur am făcut câteva schimbări drastice când vine vorba de Social Media. Am început să urmăresc doar oameni care mă inspirau, care îmi transmiteau un vibe bun de fiecare dată când apăreau în feed-ul meu. Am renunțat definitiv și irevocabil să urmăresc „influenceri” sau mai precis, oameni care nu fac content, ci doar promovează niște valori superficiale și un stil de viață pe care nici ei nu și-l permit de fapt.
Am început să-l urmăresc pe Cătălin Georgescu din 2016 și ce pot să spun este că de atunci nu a existat niciun moment în care să mă plictisesc. Este unul dintre acei creatori de conținut căruia n-ai cum să-i dai skip la story-uri pentru că mereu te captează cu o poveste faină și îți arată de fiecare dată o altă față a fotografiei. Cei care mă cunosc știu că pe Social Media aleg să urmăresc în mare parte fotografi pentru că acesta este tipul de conținut care pe mine mă inspiră și mă încarcă cu energie pozitivă.
Cătălin oferă urmăritorilor săi inspirație, knowledge (atât despre fotografie, dar și alte domenii de care el este pasionat), este un promoter al oamenilor talentați din Social Media care nu au o platformă atât de mare, sau chiar sunt la început de drum, aduce awareness pe anumite teme sensibile, însă care trebuie adresate și promovează ONG-urile/organizațiile care încearcă să facă o schimbare în bine pentru oamenii care au nevoie. Need I say more?
Am stat de vorbă cu Cătălin despre Social Media, ce înseamnă să fii un content creator, cât de relevant este numărul de like-uri pe care îl ai la postări, ce ne-am face fără aceste aplicații, dar și multe altele.
Întreg interviul mai jos.
Cum a început pasiunea ta pentru fotografie?
Nu-s tocmai cel mai tânăr millennial, am prins perioade lungi fără internet. Dar când am dat de el pe la 14 ani m-am pierdut prin forumurile românești de gaming. Și o pasiune comună printre entuziaști de hardware pare să fi fost fotografia. Ani întregi doar am asimilat informație alandala fără să știu la ce-mi va folosi, apoi mi-am rugat părinții să-mi cumpere un point and shoot din hypermarket. 3MP avea, cam cât camera frontală a telefonului. Și pierdut pentru umanitate am fost. Că mereu mi-a plăcut să observ sau să m-aplec sau să privesc.

Apoi am aflat că poți lega totul în linii și forme geometrice și iată-mă: oportunist care așează intuitiv în cadru, da-ncearcă acum să scape de compoziția tradițională pe care a-nvățat-o.
Ce înseamnă din punctul tău de vedere un visual content creator și cât de apreciată este această muncă în România?
Dacă simți să declanșezi sau trasezi sau colezi sau generezi, ai creat. Cred că oricine poate fi un creator de conținut dacă ascultă ce simte cât să poată așeza apoi ecoul ăla-n ce trimite-n lume. Că arta-i ceva care te face să simți orice. Și dacă-i cu intenție și-o poți reproduce mai mult decât o dată, cu atât mai bine. Dar nu-i o regulă.
Ăsta-i pentru mine creatorul de conținut vizual: cineva care n-are de ales decât să dea din casă pentru că are lucruri de zis și stări de-mpărțit. Și când te pliezi ca să vorbești întâmplător pe limba cuiva care te-a văzut, atunci aicia-i magia și asta duce la apreciere.
Ca multe lucruri în viață, intenția dictează. În scara mea de valori, onestitatea (chiar și vizuală) este cea mai apreciată. Este și cea mai dezirabilă comercial și bine remunerată? Uneori.

Cât de successful trebuie să fii pe Social Media pentru a fi relevant în această branșă de visual content creators?
Dificil de zis. Pentru că numărul de urmăritori deja nu mai e relevant, dacă a fost vreodată. Nu e un teren nivelat de joc dacă există conturi care au crescut la-nceputul platformei sau care au cumpărat utilizatori sau ademenit prin concursuri. Printre cei mai buni fotografi pe care-i știu au infim mai puțin urmăritori decât mine. Asta nu mă face cu nimic mai bun sau relevant. Dar dacă ei sunt urmăriți de persoane relevante, pot să influențeze stiluri de acolo din cotlonul lor nefrecventat de algoritm.
Companiile, followerii și creatorii înșiși compară conturi pe baza acestor numere. Până și eu fac asta. Da-ncerc să nu mai. E toxic și duce la mediocritate și frustrare. Încerc să-mi ascund numărul de likeuri la postări, chiar dacă asta o să mă tragă-n jos comercial pe viitor. Simt că ne-am complăcut destul în inechitate și angoasă.


Dacă nu ar mai exista Social Media și platformele unde să se posteze content, cum crezi că s-ar mai putea face promovare?
Nu știu. Mă tot gândesc la cât de dependenți erau oamenii de uniuni și ghilde și expoziții și presă și tot nepotismul și pilele înainte de internet. Siteul propriu e o alternativă bună și acum, dar cum aduci perechi de ochi pe el? Prin newsletter? Prin vorbă-bună? Prin postere pe stradă? Printr-un proiect îndrăzneț? Dar problema nu e conceptul platformelor, cel de a-ți prezenta singur munca, ci felul în care au fost pervertite pe parcurs.


Ești de părere că algoritmul cu care lucrează platformele Social Media ajută pe cei care sunt content creators? De ce? Și cum l-ai schimba tu?
Cred că te ajută dacă deja ești pe val sau dacă îi cânți în strună platformei atunci când implementează o funcție nouă și insiști pe ea ca să te recomande în pagina de explore. Are potențial de viralizare rapidă dacă distingi rețeta și-o aplici cum trebuie pe ce faci. Dar tocmai de asta îl detest și consider că-i printre cele mai rele lucruri care ni se puteau întâmpla. Că algoritmul e construit pe modele și caută trenduri.
Dacă te pliezi acolo, te ia și te duce. Dacă nu, nu. Și asta încurajează uniformitate și ne forțează să aplicăm rețete. Și așa apar conturi ca @insta_repeat, care subliniază cât de mult moare copilul din tine odată ce vrei să faci pe plac publicului în schimbul likeurilor. Care ce reprezintă? Că o majoritate a unei mase place ce ai arătat. Poate fiindcă e familiar, poate fiindcă le-ai provocat mintea. Și te simți apreciat. Dar uneori se simte de parcă îmi vând căutarea rostului de peste timp pe o cană instantă de likeuri acum
L-aș schimba înapoi, când totul apărea cronologic. Nostalgia mă face să cred că eram toți fericiți atunci.

Făcând o retrospectivă, cum ți-ai schimbat stilul de a fotografia în ultimii cinci ani?
Îmi vine să pozez tot timpul vertical ca să postez în 16×9 pentru stories. Obișnuiam să fiu fan landscape, uneori chiar pătrat. Acum totu-i vertical pentru că pozele mele-mi vine natural să le fac cu telefonul. Tind să pun și figuri umane cu spatele către cameră în special ca raport de dimensiune pentru scenă, dar încerc să le găsesc natural, ca să evit look-ul de pe IG.
Da-n același timp faptul că pot pune lucruri pe stories care nu-i nevoie să rămână pururea-n feed m-a eliberat să pot experimenta mai mult. Și-n mod ironic am ajuns să-mi redescopăr nucleul imaginilor de la-nceputul fotografiei personale: că a fost mereu acolo, dar a trebuit să trec de trac și așteptările publice ca să-mi readuc aminte de unde am plecat.
Călătoritul este o parte importantă din viața ta, așa cum ne arăți pe IG. Cât de mult te inspiră natura și locurile noi pe care le vizitezi când vine vorba despre fotografie?
Exploratul e ce mă mână. O pădure, un apartament, o persoană – vreau doar să fiu acolo și să aflu cum, de ce și în ce fel pot face elementele vizuale să se așeze-n vizor cât să aibă sens și să vibreze cu instinctul. De asta-mi place să călătoresc, pentru că-i echivalent cu a descoperi, a afla și a-nvăța. Și-am avut mereu întrebări de pus. Și le vreau răspunsurile, dar uneori îmi place mai mult să știu că nu le voi găsi încă sau vreodată. Și asta-i parte din farmecul incertitudinii.
Natura mai mult decât orice m-a-nvățat să fiu cine sunt, pentru că sub frunze și printre trunchiuri am avut cele mai oneste dialoguri solitare și pentru că acolo-i primul loc în care-mi fuge mintea când am nevoie să mă-ncarc. E un spațiu afect, adică-l navighez ca sentiment mai mult decât o adunătură fizică de elemente dintr-o biosferă. Și cred că aceeași dimensiune o au subiectele care mă inspiră cel mai mult să le descifrez fotografic, că-mi stârnesc pasiunea pentru întrebări și vreau să le consum.


Care sunt locurile cele mai deosebite pe care le-ai vizitat până acum?
Dealurile copilăriei m-au găzduit și modelat. Și la fiecare întoarcere acasă ele sunt la fel de diferite ca mine. Și am obiceiul să plec în jurul casei bunicilor pe o rază de câțiva km și nu-i niciodată același lucru. Ele sunt etalonul metamorfozei mele personale, cel mai onest martor pentru cine am fost și unde mă-ndrept. Parcul Național Buila – Vânturarița, acolo mi-e casa.
A existat vreun moment în care nu ai mai fost motivat să continui partea de fotografie? Cum ai gestionat acele momente?
Cândva pățeam îndoiala o dată pe an, acum mai rar. Dar răspunsul mi-e același: fie ce-o fi, nu sunt doar fotograf; sunt o persoană curioasă. Și-mi pot manifesta răspunsurile în scris sau poate gătit sau poate colaj sau poate grădinărit. Important e să-mi caut soluțiile întrebărilor în continuare. Și pentru moment văd fotografia ca principala mea unealtă.
Sursă foto: arhivă personală.