Pentru cei care nu mă cunosc, iată o scurtă introducere: Bună, sunt Roxana, ador sărbătorile de iarnă, dacă ar fi socially acceptable aș avea mereu casa decorată pentru Crăciun, filmele de Crăciun sunt cele mai frumoase (și nimeni nu mă poate convinge că nu e așa), nicio melodie de Crăciun nu este overrated, doar vi se pare și ca să nu uit, ceea ce face Crăciunul special sunt tradițiile pe care le ai cu oamenii de lângă tine. Just to clarify, oamenii cei mai dragi ție care au fost și sunt mereu alături de tine în orice situație.
Care sunt tradițiile de Crăciun pe care le urmez în fiecare an alături de familie și prieteni? Ei bine, de când eram mică țin să menționez că îi stresam pe ai mei când venea vorba despre bradul pe care să-l alegem și mereu îi convingeam să cumpere un brad mare, chiar dacă ocupa jumătate din cameră. Cui îi păsa? Nu mie, pentru că eu voiam un brad mare și frumos. That’s all I cared about. În fiecare an împreună cu mama mergeam să cumpărăm decorațiuni noi. Este una dintre tradițiile pe care le urmez și în ziua de azi, în fiecare an cumpăr măcar o decorațiune nouă pe care să o pun în brad. Pentru mine decorațiunile de Crăciun sunt extrem de importante și fiecare dintre ele are o poveste, cu atât mai mult cât am reușit să păstrez ornamente de când eram în școala generală.
Am avut mereu un cerc restrâns de prieteni, un grup pe care m-am putut baza întotdeauna și cumva ne-a fost extrem de ușor să ne construim propriile noastre tradiții. De când eram mici în noaptea de Revelion ne adunam la una dintre noi acasă, povesteam vrute și nevrute, beam Alexandrion pe furiș (deși niciodată nu ne-a plăcut, doar credeam că e cool și fancy) și ne uitam la Dan Negru. Kids these days will never get it.
Ce s-a schimbat totuși de-a lungul timpului și cum s-au transformat tradițiile? Mi-aș dori să spun că totul a rămas la fel, că tradițiile au rămas bătute în cuie, însă ar fi doar pe jumătate adevărat. Odată ce ne-am transformat în adulți care se confruntă zilnic cu responsabilități specifice „oamenilor mari” prioritățile se transformă și ne transformă și pe noi în același timp. Chiar dacă se întâmplă să lucrezi de sărbători găsești modalități să fii aproape de familie și îți faci timp pentru ei. Indiferent că prietenii sunt împrăștiați prin toate zonele României, încerci să fii alături de ei și să vă găsiți la telefon, comunicați prin mesaje, Social Media and so on. Ce nu s-a schimbat este calitatea oamenilor de lângă mine și cred că asta contează cel mai mult.
Pentru că fiecare dintre noi avem propriile tradiții de sărbători, anul acesta am ales să întreb câteva persoane care sunt tradițiile pe care ei le urmează în fiecare an și cum s-au schimbat ele de-a lungul timpului.
Iată ce au răspuns:
„Tradițiile de Crăciun rămân sfinte în familia mea, în pofida anilor, anumite lucruri nu s-au schimbat și îmi dau seama cât de minunat este că unele lucruri îmbătrânesc odată cu tine și îți oferă cele mai frumoase amintiri. Cea mai frumoasă tradiție de Crăciun este că în noaptea de Ajun, toată familia, cu mic, cu mare, eventual și cu musafiri, se strânge în fața bradului și cântă colinde, toți la unison, cu zâmbete mari pe chip. Apoi, urmează împărțirea darurilor unde fiecare primește ceva și se bucură la fel de mult pentru o portocală cât pentru o bijuterie. Neapărat, se bea și un pahar de lichior și se stă la taclale până târziu.
A doua zi, dis de dimineață, încep pregătirile pentru masa copioasă și veselă de Crăciun cu cea mai frumoasă veselă și neapărat, cu colinde pe fundal. Alte tradiții ar fi primirea și cinstirea colindătorilor, adunarea la povești spuse de bunici la o ciocolată caldă pe unde apucai să stai efectiv.. pe jos pe vreo pernă, pe canapea, cocoțat pe un braț de fotoliu..oriunde doar să prinzi povești cu tâlc. Cel mai important este însă că familia să fie în același loc, împreună.” Emma S.
„O întrebare simplă la prima vedere, dar în esență o întrebare ce cântărește mult. Evident că acest aspect diferă de la persoană la persoană, dar fiind una din cele mai emoționale, am analizat totul mai profund.
Perioada sărbătorilor este una foarte importantă pentru mine deoarece este perioada din an în care oamenii sunt mai apropiați unii de alții cu sufletul și, în mod personal, eu pun mare preț pe acest aspect, pe simțăminte. Aceștia se rup de rutina zilnică ce înseamnă doar muncă și puțin timp pentru ei, se rup de probleme, de greutăți, dau ranchiuna la o parte și scot la suprafață latura lor omenoasă fără a se feri. Ar fi foarte plăcut să fie mai des Crăciun, căci e tare fain să vorbești cu sufletele oamenilor!
Prima tradiție cu care Crăciunul începe pentru mine, este chiar aceasta, legată de sufletul oamenilor. Mă încântă mereu să știu că acesta este primul semn că se apropie Crăciunul. Tradiții ce le mai urmez sunt: împodobitul bradului, preparatul meselor de Crăciun, cântatul colindelor, preparatul țuicii… Toate acestea cu oamenii importanți, dragii, cei de suflet. În momentele când facem toate aceste lucruri împreună, ne conectăm, zâmbind cu gura până la urechi, ne destindem, ne dăm voie să fim noi și ne consolidăm și mai mult relațiile pe care le avem.
Ce s-a schimbat de-a lungul timpului pentru mine este pierderea anumitor persoane dragi, fără de care aceste momente nu mai sunt la fel. Tradiția în linii mari în ochii mei înseamnă ,,moment din an petrecut cu sufletul celor dragi”. Ana A.
„Tradițiile de Crăciun alături de familie și prieteni sunt puține la număr, dar în principal sunt cele culinare, anume sarmale, salata boeuf și piftia, pe care eu le mănânc nu le și gătesc. Iar ce s-a schimbat de-a lungul anilor este absența definitivă a anumitor membri ai familiei sau câștigarea aspectului de a pierde din „prieteni”.
Și de asemenea ca să termin într-o notă optimistă nu putem uita de tradiția ancestrală, arhetipul geto-daco-traco-roman de când România se numea Valahia și Sarmizegetusa era mândria apărării balcanice, vorbim despre lichidul vieții, seul euforic, seva existențialității, aghiasma îngerilor, fără alte introduceri, ȚUICA.” Alberto I.
„În general Crăciunul îl petrec în fiecare an cu familia, un moment minunat să ne strângem cu toții și să ne bucurăm de împodobitul bradului sau de atmosfera de la masa de Crăciun. Vorbind despre tradiții, când eram mică iubeam să merg la colindat cu prietenii, dar pe parcursul timpului lucrurile s-au schimbat. Acum preferăm cu toții să stăm la un vin fiert și la un maraton de filme de Crăciun.” Denisa M.
„Crăciunul și în general sărbătorile de iarnă sunt poate cele mai așteptate zile din an pentru orice copil și nu doar. Partea cea mai frumoasă era colindatul. Țin minte și acum cum ne pregăteam pachețelele și mergeam dis-de-dimineață împreună cu fratele meu și câțiva vecini pe la cam toate casele din sat. Primeam tot felul de bunătăți, iar ciocolățelele (mai rare pe atunci) erau motiv de dat zvon și pe la ceilalți copii cu care ne întâlneam. Mai făceam și câțiva bănuți și evident îi numărăm zilnic. Acasă era o tradiție să împodobim bradul cu toții, nu aveam din ala de 2 m cum se obișnuiește acum sau o groază de globuri, luminițe de care și mai care, dar era frumos.
În casă era miros de faimoasele cornulețe cu vișine. Tradiția cozonacului am descoperit-o mai târziu când m-am mutat în România. La noi se obișnuia doar de Paște, dar a fost preluată ulterior. Mergeam la biserică și ne strângeam cu toții la masa de sărbătoare. Păcat ca unele din aceste tradiții s-au pierdut în timp, dar ține de noi să facem tot posibilul ca să nu fie uitate.” Mădălina M.
„De Crăciun ai mei au în primul rând tradiții culinare, fac cârnați, fac sarmale, fac grătar în spatele blocului și desigur nelipsitul păhărel la grătar, cu o țuiculiță sau un vinuleț tradițional, nu orice Cabernet domne, Grasă de Cotnari sau Busuioacă, românesc până la capăt. Apoi ne strângem toți la masă și depănăm amintiri. Mama împarte și la vecini, un fel de tradiție adusă cu ea din Moldova.” Mariana M.
Secțiunea de comentarii este as per usual deschisă și ne puteți spune și voi care sunt tradițiile pe care le urmați de Crăciun alături de familie și prieteni.