Mai mult ca oricând acest topic este acum în trend pentru că majoritatea companiilor (atât cele mici, dar și corporațiile) încep să impună angajaților să se întoarcă la birou. După mai bine de doi ani în care cu toții am lucrat de acasă, întoarcerea la birou pare ceva straniu, incomod, frustrant și neproductiv. De ce spun asta? Pentru că majoritatea dintre noi am putut observa că job-ul se poate face extrem de ușor și eficient din confortul casei noastre, iar această schimbare nu pare logică, rațională, ci mai degrabă este în detrimentul companiilor care acum au de-a face cu push back din partea angajaților. Ceea ce am observat din partea companiilor este că se raportează la viața dinainte de 2020 când noi veneam la birou și pe ploaie și pe vânt și pe ninsoare and so on. Corect, asta făceam și ar trebui să continuie acel statement cu faptul că…
I guess most of you already know that I’ve worked for a large American corporation as a Customer Experience agent. That’s just a fancy title for Call Center, just letting you guys know this right now so we can get that out of the way. And I also managed to survive two years and three months at that job. Some will say that’s nothing, but I had people telling me „That’s too much time in a Call Center”. The weird thing is, I agree with both statements equally (but that’s another conversation, for another sunny day). Being a Call Center agent has taught me a lot of things, and I bet the people who also worked in this toxic environment will agree, that patience is the one good thing we all learnt to master because of this job. Am I right or am I right? Unfortunately, there are a lot…
Fiecare dintre noi a trecut măcar printr-un proces de recrutare at some point și are idee ce presupune, am dreptate? Aici trecem în revistă discuțiile/negocierile uneori interminabile și de lungă durată cu departamentul de HR și chiar interviurile alături de cei mai importanți oameni din respectiva companie care basically decideau dacă vei fi sau nu angajat. Îmi amintesc și acum primul interviu la care am participat, un interviu căruia i-am oferit extrem de multă importanță pentru că voiam să obțin acel job. Era primul interviu ever, iar în mintea mea trebuia să fie un succes. Desigur, eram conștientă că există șansa să nu fiu potrivită pentru acel post, însă asta nu m-a oprit din a fi dezamăgită și confuză în urma faptului că nu am fost angajată. Acum că au trecut câțiva ani de la acel interviu, îmi dau seama că de fapt compania pentru care voiam cu atâta ardoare…
Am ajuns să lucrez într-o corporație din pură întâmplare și m-am simțit obligată de împrejurări să accept. Să fac parte dintr-o corporație… that was not my dream job. În special pentru că veneam dintr-un background de Social Media și Jurnalism. Nu e tare greu să îți dai seama de ce am acceptat job-ul. Da, it was all about the money. Am avut de ales: accept un salariu din care mă pot întreține singură, fără ajutorul părinților, sau sunt un parazit boem care continuă pe această parte creativă unde nimeni nu te apreciază și te plătesc ca pe ultimul om. Let me tell you, poate unii dintre voi ați zice că e greu să faci alegerea corectă în situația dată, mai ales pentru că vrem cu toții să rămânem true to ourselves, însă pentru mine a fost cea mai ușoară decizie ever made. La un moment dat trăiam într-o bulă și…
Back in the day I was working for a large American corporation as a Customer Experience agent. I don’t know how many of you worked in a Call Center before, but let me tell you… boy you hear some stories in places like this. And this one stuck with me. A good story always starts with „It was a warm summer day, when suddenly…” but in my situation it was something more like „It was a regular shift untill…”. Well, until I got a call from a a user saying that they need help immediately. Like a good agent that I was a followed protocol and authenticated the user ASAP so I can proceed to solve the issue at hand. That specific user did not want help for themselves exactly. And this is where is gets tricky. The customer wanted to let us know that someone from her family is…