Au fost scrise numeroase opinii despre ceea ce înseamnă/definește frumusețea de-a lungul timpului. De ce spun opinii? Pentru că acest topic a fost și va rămâne în continuare unul relativ. As such, nimeni nu deține adevărul absolut când vine vorba despre beauty sau beauty standards. Este un subiect care poate fi dezbătut în fel și chip, poate fi analizat din infinite unghiuri și fiecare este îndreptățit să aibă propria părere. Dacă mă întrebați pe mine, frumusețea nu se transmite niciodată din exterior. Let me explain. Și din nou, aceasta este doar opinia mea, puteți oricând să mă contraziceți. Relația pe care o ai tu cu tine însuți, cu propriile gânduri și cum vorbești tu despre tine spune totul despre cum te vor percepe oamenii cu care interacționezi. Cum așa? Pentru că în mod inconștient, proiectezi ceea ce simți despre tine persoanelor din jur, iar asta va determina modul în care…
Aș minți dacă aș spune că am fost mereu pasionată sau interesată de makeup. Deep down, mi-aș fi dorit să fie așa pentru că let’s be honest here, acum aș fi avut un story mult mai interesant să vă spun. Nu de puține ori am auzit povești care încep cu „Știi, când eram mică încercam toate rujurile mamei” sau „Odată am găsit trusa de machiaj a mamei și mi-am pus toate culorile pe față”. Adevărul este că până să ajung la Facultate, machiajul era ceva de care nu aveam nevoie, pentru că asta mi-a fost întipărit în minte de când eram mică. Principiul era că doar adulții au voie să se machieze. De ce această concepție? Pentru a nu-mi strica/îmbătrâni tenul de la o vârstă fragedă în mod inutil. I gotta say, looking back, this was a huge flex. Acum apreciez faptul că lucrurile au evoluat treptat, că s-au întâmplat…
I woke up today and chose vulnerability. As a woman I’ve always struggled with this idea in my head of how my body should look like. For a while there I thought I was the only one. Simply because thinking about it made me feel awkward and raised some questions about how I was seeing myself that I was definitely not ready to know the answers to. So I did the „healthy thing” of course, tried to never speak about it and lied to myself that it’s all good. I realize now that from a young age I’ve always tried to look like someone else. I would read and even collect the „Bravo” or „POPCORN” magazine, you know, the classics, and see all these celebs looking perfect and of course I thought „Wouldn’t it be great if I looked like that?”. Not gonna get into this one too much, but…
Relația pe care o au femeile cu bijuteriile este un never ending love story. Am dreptate? E un sentiment aparte atunci când ești în căutarea unui accesoriu care să se potrivească unei ținute. Nothing like it. Este la fel de exciting ca un treasure hunt, iar după ce l-ai găsit îți dă vibe-ul pe care îl ai atunci când bei o mimosa drink în mijlocul zilei. Suntem toate de acord că o ținută poate fi by default faină, deosebită, chiar frumoasă, însă cine dintre noi nu a avut senzația că „Totuși parcă lipsește ceva” atunci când analiza outfit-ul din cap până-n picioare? Acel „ceva” era mereu un accesoriu precum o brățară, un colier sau cercei care transformau întreaga ținută. Cumva, acel „piece de résistance” dacă vreți fără de care outfit-ul nu ar fi on point. Alegerea unui accesoriu, oricare ar fi el, din exterior poate da impresia că este ceva…
Singurul moment în care am fost „aproape” un model, sau cel puțin m-am simțit unul, a fost atunci când eram mică și am încercat the oldest trick in the book: să merg cu o carte pe cap. Scopul era firește ca ea să nu cadă și astfel să exersez postura și mersul modelelor de pe catwalk. Mers care mie îmi inspira feminitate, grație și încredere în sine. Cui credeți că îi mai păsa de toate celelalte beneficii pe care le aducea sănătății? Modelling-ul este una dintre acele meserii care face cu ochiul multor adolescente prin prinsa a ceea ce văd pe pasarelă. Acolo totul pare ușor, relaxat, breezy, pentru că doar mergi pe catwalk și porți hainele unui designer de modă celebru. „How cool is that!?” you might say. Nu o să vă mint, există și o parte a meseriei care este uber cool și extravagantă și fancy și tot…
Aduceam în discuție într-un articol anterior nocivitatea filtrelor de pe Instagram și modul în care ele au reușit să redefinească frumusețea unei femei. Lucru care s-a întâmplat probabil „noaptea, ca hoții” pentru că nu îmi amintesc o perioadă de mijloc în care să dezbatem necesitatea lor. Într-o dimineață ne-am trezit că pur și simplu le avem și „Hei, haide să le folosim”. Pentru că voiam să am „the bigger picture”, dar și să înțeleg motivul pentru care femeile folosesc aceste filtre am ales să merg direct la sursă. Am fost cu adevărat uimită să văd reacția femeilor cu care am vorbit despre această temă și la fel de uimită am fost să văd cum fără să știe se completau una pe cealaltă în opiniile trimise. De această dată am vrut să ridic miza și să „dig deeper” asupra acestui subiect. Pentru că atunci când postăm pe Social Media avem un…
Mărturisesc că am fost străină de tot ceea ce înseamnă filtrele de pe IG o bună perioadă de vreme în ciuda faptului că este aplicația mea preferată. Acum că spun asta cu voce tare, simt cumva că aveam totuși datoria să fiu up to date cu fiecare feature al aplicației. În apărarea mea, urmăresc prea puține spre deloc „Instagramărițe” și nu aveam cum să fiu „educată” pe această temă. Nu spun că momentul în care am încercat câteva filtre mi s-a părut straniu, dar aveam sentimente contradictorii. De la „Hey, nu e atât de rău” până la „Ok, asta mă face să arăt ca un clovn”. În concepția mea, filtrele erau de fapt ceva cu care să te amuzi, să creezi story-uri goofy, cum de altfel auzisem că se face pe Snapchat. Departe de mine gândul ca aceste filtre să ajungă un standard periculos de frumusețe pentru femei. But here…