Category

STORIES TO KNOW

Category

Pentru cei care nu mă cunosc, iată o scurtă introducere: Bună, sunt Roxana, ador sărbătorile de iarnă, dacă ar fi socially acceptable aș avea mereu casa decorată pentru Crăciun, filmele de Crăciun sunt cele mai frumoase (și nimeni nu mă poate convinge că nu e așa), nicio melodie de Crăciun nu este overrated, doar vi se pare și ca să nu uit, ceea ce face Crăciunul special sunt tradițiile pe care le ai cu oamenii de lângă tine. Just to clarify, oamenii cei mai dragi ție care au fost și sunt mereu alături de tine în orice situație. Care sunt tradițiile de Crăciun pe care le urmez în fiecare an alături de familie și prieteni? Ei bine, de când eram mică țin să menționez că îi stresam pe ai mei când venea vorba despre bradul pe care să-l alegem și mereu îi convingeam să cumpere un brad mare, chiar dacă…

A venit acea perioadă din an. Acea perioadă când nu ascund nimănui faptul că ador Crăciunul, că umblu ore în șir prin nămeți dacă e nevoie pentru a găsi ornamentele perfecte pentru bradul de Crăciun, că sunt overly excited atunci când ninge sau că încerc să păstrez pe cât se poate tradițiile de sărbători pe care le aveam de când eram un ghemotoc. Magia Crăciunului stă de fapt în tradițiile pe care le avem fiecare în parte alături de cei dragi, despre locul unde petrecem această sărbătoare și oamenii cu care alegem să ne înconjurăm. Cadourile nu au fost și nu sunt relevante din punctul meu de vedere. Când eram mică, eram mult prea ocupată să merg la colindat până se însera, să mă joc în zăpadă, să mă trag cu sania și să mă uit la filme de Crăciun. I’m a 90’ kid, ceea ce vrea să însemne că…

Secțiunea „Stories to Know” a fost gândită de la bun început ca un safe space unde oamenii să aibă posibilitatea să împărtășească, anonim desigur, cele mai deosebite experiențe/întâmplări cu scopul de a binedispune pe cei din jur. Fiecare poveste cu potențialul de a stârni zâmbete își găsea un loc în această secțiune specială și dragă mie care nu face altceva decât să pună în „lumina reflectoarelor” oamenii cu povești faine care merită auzite/citite. Chiar dacă acest principiu nu se va schimba, lucrurile de această dată au luat o turnură neașteptat de serioasă. Această poveste este una pe care nu puteam să o ignor, indiferent de circumstanțe. Din păcate despre acest subiect nu se vorbește îndeajuns de mult, nu este dezbătut pentru că nu este în interesul nimănui să facă acest lucru și la urma urmei… „Cui îi pasă?”, nu-i așa? Ei bine, nouă, nouă tuturor ar trebui să ne pese.…

Let me start by saying that from the moment this project came together I was committed to introducing you guys to amazing, cool, talented people every chance I got. „Why is this so important to you?” you might wonder. Truth be told, no one really gave me this assignment, but I took it upon myself simply because I for one love to read stories about people who are doing remarkable and phenomenal things. Brings out the best version of me and gives me joy, hope and motivation. Social Media today chooses to ignore the people who are actually insightful; and somehow I made it my mission to try and put the spotlight on them for a minute. What makes me chuckle is that you guys are always asking me „Ok, but…where do you find all these people to interview?”. To that I say it takes a lot of research, time, energy and…

I guess most of you already know that I’ve worked for a large American corporation as a Customer Experience agent. That’s just a fancy title for Call Center, just letting you guys know this right now so we can get that out of the way. And I also managed to survive two years and three months at that job. Some will say that’s nothing, but I had people telling me „That’s too much time in a Call Center”. The weird thing is, I agree with both statements equally (but that’s another conversation, for another sunny day). Being a Call Center agent has taught me a lot of things, and I bet the people who also worked in this toxic environment will agree, that patience is the one good thing we all learnt to master because of this job. Am I right or am I right? Unfortunately, there are a lot…

For those of you who don’t know, back in the day I worked for a large American Corporation as a Customer Experience agent on the Spanish market. Because this was a few years back, I gotta be honest, I totally forgot about this until yesterday. I only worked for two years and three months at this company, but believe you me, this was plenty of time to go through a lot of experiences and situations that I never thought I’d have to face. Getting back to the actual story, first of all, what you need to know is that the case itself from the very beginning started on the wrong foot. This customer, a host, called because he had some doubts about an upcoming reservation. Keep in mind, the check-in date was later on, a week from the day he called if I remember correctly. The host starts to…

Whoever knows me, knows I can’t watch horror movies, not even to save my life. Ok, scratch that, maybe I will, but that’s the only case where I would actually watch a horror movie. The scary part in a horror movie is that almost every time it’s based on a real story. This is where it gets real for me. This particular story is not mine, because if it was, I would probably just hide under my security blanket. But in this case, I heard the story from Andreea, who’s a dear friend and I laughed thinking about the entire situation. Make no mistake. This is no laughing matter, guys. But hearing this as an outsider, you gotta admit, it’s pretty hilarious. Read the entire story and judge for yourself: Working in outsourcing is the kind of job about which the best thing is that you will „never know…

Din camaraderie pentru toți cei care au fost sinceri și mi-au trimis poveștile lor legate de cum au reacționat când au aflat că Moș Crăciun nu există, dar și modul în care au aflat, voi fi și eu la fel de sinceră. Nu știu dacă am crezut vreodată cu adevărat în Moș Crăciun, însă am ales să cred. Am ales să văd Magia Crăciunului și a Sărbătorilor așa cum o vedem poate în filme fără să îmi pese dacă Moșul este sau nu cine credeam eu că e. Momentul în care am fost sigură că Moș Crăciun este doar o poveste frumoasă a fost probabil în clasa generală, când se organizau serbări de Crăciun, unde erau invitați toți părinții, dar bineînțeles și Moș Crăciun. Ei bine, în tot acel haos al pregătirilor, paznicul școlii unde învățam se costuma în Moș Crăciun în văzul tuturor elevilor pentru că el era cel…

One thing you need to know about Romanian people is that we are… somewhat superstitious. From a young age we are taught, or let me clarify that actually: we are told why we should do or not do certain things because something may or may not happen. Furthermore, we do not know the starting point of the superstition. We only know that „It’s said that you should not to that” „Doing this will cause this other thing to happen” and so on and so forth.  I do not consider myself to be a superstitious person, but I gotta admit that something does gets triggered in my brain when it comes to this. Doing something that technically I am „not supposed to be doing” gives me a little bit of anxiety. It’s like that „Oh, no!” feeling you get every time you accidentally do something wrong. In this article I will…

Back in the day I was working for a large American corporation as a Customer Experience agent. I don’t know how many of you worked in a Call Center before, but let me tell you… boy you hear some stories in places like this. And this one stuck with me. A good story always starts with „It was a warm summer day, when suddenly…” but in my situation it was something more like „It was a regular shift untill…”. Well, until I got a call from a a user saying that they need help immediately. Like a good agent that I was a followed protocol and authenticated the user ASAP so I can proceed to solve the issue at hand. That specific user did not want help for themselves exactly. And this is where is gets tricky. The customer wanted to let us know that someone from her family is…

error: Content is protected!