Înainte de Social Media conceptul de „micro-cheating” nu exista în vocabularul nostru. Ei bine, după cum știm, relațiile de cuplu s-au transformat complet odată cu Social Media, iar principiile după care oamenii de ghidau înainte într-o relație nu le mai putem aplica în societatea în care trăim astăzi. O să mă întrebați „Păi stai așa, cum adică? Nu erau principii bune? De ce să nu le mai putem aplica acum?”. Iar asta este o întrebare foarte bună. S-a produs acest shift….iar aici din nou vorbim de Social Media (atât dating apps, dar și alte aplicații) care au alterat chimia din creierul fiecărui om în parte (mine included) în ceea ce privește relațiile de orice tip. Dar în acest articol vreau să vorbesc în special despre relațiile de cuplu.
De ceva vreme acest concept de micro-cheating este trending pentru că ușor, ușor noi femeile ne dăm seama de anumite obiceiuri pe care partenerul nostru le are în mediul online. Obiceiuri cu care nu trebuie să fim de accord, ba mai mult, ele ar trebui să devină chiar motive valide de separare și încheiere a relației. No if’s or but’s. Social Media a făcut totuși un lucru bun, ne-a făcut să realizăm că există mai multe tipuri de înșelat atunci când vorbim despre o relație romantică. Dacă aducem în discuție această acțiune „a înșela” ne gândim în primul rând că a fost vorba de actul fizic în sine.
Asta am fost învățați să gândim. Ca să nu zic programați. Ei bine, dacă relațiile de cuplu nu erau suficient de complicate până acum, iată că avem și alte tipuri de a înșela: emoțional, spiritual, mental (bazat doar pe fantezii cu o anumită persoană), online și chiar financiar. Social Media a scos la suprafață toate aceste probleme care clocoteau în relații de dinainte, însă nu aveau un outlet. Ei bine, acum internetul este mare și plin de posibilități.
Cum definesc eu micro-cheating? Din punctul meu de vedere ne referim aici doar la acțiuni care la suprafață par inofensive, mici, cumva niște acțiuni neglijabile, însă ascund un meaning important. E foarte ușor pentru un bărbat să zică „Păi i-am dat doar un follow pe Insta nu e ca și cum i-am zis că vreau să fiu cu ea” „Nu i-am dat decât un like, nu am cerut-o de nevastă” „I-am lăsat doar un comentariu, nu am scos-o în oraș la cină”. Cu aceste scuze jenante, penibile și imature vin bărbații către noi. Pentru că ei vor ca noi să credem că nu e nimic mai mult decât ceva în mediul online și atât timp cât nu se întâmplă ceva concret și rămâne totul în mediul virtual, nu poate fi numit înșelat.
Majoritatea bărbaților au impresia că noi femeile ducem aceste situații la extrem și că exagerăm, însă eu îi contrazic. Eu cred că nu suntem suficient de dure și stricte cu voi când vine vorba despre comportamentul pe care-l demonstrați în mediul online.
Just as an fyi, multe femei au ajuns să pună acestă clauză în contractul lor pre-nupțial: dacă bărbatul se dovedește că înșeală (sub orice formă), va trebui să plătească X sumă de bani. Asta e așa ca o idee pentru oricine citește acest articol. Nu ezitați să puneți această clauză în contract înainte să vă căsătoriți. Mi se pare tare amuzant cum bărbații atunci când îi confrunți și îi întrebi motivul pentru care au dat add unui X model răspund extrem de radical și extremist „Da cum adică trebuie să-ți dau ție explicații? Atunci mai bine îmi închid Instagram-ul de tot și gata.”
Un răspuns pe care nici un copil de 10 ani nu l-ar da și ar conștientiza că adevărata problemă nu e faptul că are aplicația, ci faptul că are nevoie de validare din exterior, din partea uneia sau mai multor femei. Din secunda în care îți dorești validare din partea unei persoane care nu este partenera/partenerul tău ai o problemă.
Problema e că trebuie să ieși din acea relație. Acesta e un adevăr greu de digerat și pe care mulți nu-l acceptă, sau mai bine zis, nu vor să-l aceepte. Preferă să stea într-o relație sortită eșecului doar din frica de a fi singuri cu gândurile lor, din plictiseală, comoditate, sau din frica că nu vor mai găsi pe nimeni altcineva.
E un mind-set pe care 99% dintre oameni am observat că-l au, iar asta face ca majoritatea relațiilor actuale să nu reziste. Sau dacă rezistă, ambii parteneri se simt mizerabil în acea relație. Și dacă ești nefericit și neîmplinit într-o relație ce se întâmplă? Lucruri care nu sunt morale, etice, cum ar fi înșelatul. De ce? Pentru că ajungi să te simți entitled la asta, nu? „Și așa nu mă înțeleg cu nevasta și-mi face viața un calvar. Ce mai contează dacă mă duc la alta?”.
Micro-cheating nu se întâmplă doar online. Haideți să vorbim despre locul de muncă, spre exemplu. Am auzit termenii de „work-wife” sau „work-husband” circulați prin mediul online și drept să spun, m-au pus pe gânduri. Dacă aș fi căsătorită și aș auzi că cineva la locul de muncă al soțului meu îl alintă „work-husband” pentru că vezi Doamne ei se înțeleg atât de bine, eu i-aș înmâna frumușel actele de divorț. Fără doar și poate, asta ar fi cea mai rapidă decizie din viața mea. Nu pot să concep această apropiere între doi colegi de muncă și de ce ar fi necesar să numești pe cineva „work-husband” sau „work-wife”. Asta înseamnă emotional cheating cel puțin. Și emotional affair.
Pentru că permiți altei femei să se apropie de tine și să te cunoască atât de bine încât să-i atribui apelativul „wife” chiar dacă practic ați fi doar colegi de muncă. Din nou, majoritatea bărbaților ar considera că decizia ar fi prea radicală, însă eu consider că de fapt oamenii care înșeală de orice fel, ar trebui pedepsiți și aruncați undeva într-o grotă uitați de lume și societate. Nu cred că cer prea mult când spun asta.
Mergând mai departe cu exemple de micro-cheating, sunteți de accord cu mine că în general, un bărbat nu oferă atenție și timp niciunei femei pe care nu o consideră atractivă, corect? Acum că am stabilit acest fapt, dacă partenerul tău întreține conversații cu altă persoană de sex opus, iar acele conversații devin too friendly, constante, dacă ambii devin prea comfortabili unul cu celălalt (adică atingeri de braț and so on) asta este fără doar și poate înșelat. Nu încape discuție. „Vai, păi doar vorbim nu se întâmplă nimic altceva.”. Pentru că nu s-a ivit oportunitatea…încă. Pentru că astfel de discuții și apropieri duc mereu către ceva cu tentă romantică mai devreme sau mai târziu.
Dacă partenerul tău are „wondering eyes” adică îi place să se uite în stânga și-n dreapta și în orice direcție după femei, atunci va trebui eu să fiu the bearer of the bad news și să-ți spun că acel bărbat nu te respectă și cu atât mai mult nu te iubește. De nicio culoare. Și o să vină cu scuze de genul „Păi sunt bărbat, noi asta facem, e normal, suntem și noi hunters”. Nu am cuvinte să exprim cât de mult mă face să râd această explicație a lor pentru că nici măcar nu are sens. Dacă ar întreba un bărbat adevărat care și-a ales partenera cum trebuie le-ar spune că el nu are ochi pentru altcineva. Simplu, scurt pe doi. Dacă ești în relația potrivită nu ai nevoie să te uiți nicăieri sau să observi alte femei că sunt atractive. Nu știu dacă pot fi mai clară de atât.
All of this to say …cea mai importantă decizie pe care o vom lua în această viață este partenera/ul pe care îl alegem să fie alături de noi. Thread carefully and never setter for less. Pentru că viața este mult prea scurtă ca să petreci timpul cu cineva care nu este potrivit pentru tine.