Aș minți dacă aș spune că am fost mereu pasionată sau interesată de makeup. Deep down, mi-aș fi dorit să fie așa pentru că let’s be honest here, acum aș fi avut un story mult mai interesant să vă spun. Nu de puține ori am auzit povești care încep cu „Știi, când eram mică încercam toate rujurile mamei” sau „Odată am găsit trusa de machiaj a mamei și mi-am pus toate culorile pe față”. Adevărul este că până să ajung la Facultate, machiajul era ceva de care nu aveam nevoie, pentru că asta mi-a fost întipărit în minte de când eram mică. Principiul era că doar adulții au voie să se machieze. De ce această concepție? Pentru a nu-mi strica/îmbătrâni tenul de la o vârstă fragedă în mod inutil. I gotta say, looking back, this was a huge flex. Acum apreciez faptul că lucrurile au evoluat treptat, că s-au întâmplat…