De-a lungul timpului, chiar încă din liceu am avut discuții cu prietenele mele de atunci despre invidia față de prieteni și dramele care existau, dacă vreți să le spunem așa, odată ce ieșeau la iveală aceste sentimente. E adevărat că în liceu aceste invidii față de o prietenă se rezumau cumva la ceva mult mai superficial, însă odată cu timpul, odată ce spre exemplu am ajuns la Facultate și chiar odată ce am trecut de acea perioadă, lucrurile s-au schimbat mult și nu mai puteam vorbi de lucruri neapărat superficiale.
Am fost tare norocoasă din acest punct de vedere pentru că nu mi s-a întâmplat în nicio perioadă a vieții mele, ce-i drept, până în prezent, ca vreo prietenă să fie geloasă pe mine, să simt că este într-o competiție cu mine sau că nu mă pot bucura de un câștig în plan profesional spre exemplu când este și ea prezentă. Dacă simți că nu poți să împărtășești o veste bună prietenei tale din frica că acel lucru apoi nu o să se mai întâmple sau nu va mai rezista, atunci nu cred că trebuie să fii în prezența acelei persoane și trebuie să te detașezi. Oricât de dur, categoric sau drastic ar suna, nu văd niciun motiv pentru care ai mai considera acea persoană o prietenă apropiată. Nu merită să-i mai oferi energia și prezența ta pentru că nu o să facă decât să te simți anxioasă, reținută și nu o să mai poți fi tu, autentică. Ceea ce va duce inevitabil la deteriorarea prieteniei și la conflicte ascunse.
Invidia este un sentiment toxic în orice relație, atât de prietenie, cât și în relațiile romantice. Este un sentiment pe care oamenii nu reușesc niciodată să-l ascundă prea bine pentru că este un sentiment extrem de puternic și totodată acaparator. Scoate la suprafață acele reacții din partea oamenilor „la cald” sau crude, în forma lor cea mai pură if you will.
Îmi doresc să subliniez următorul lucru: este perfect normal să ne dorim mai mult de la noi, să nu ne mulțumim cu puțin și să vrem să excelăm în ceea ce facem. Este la fel de normal să întâlnim oameni cu mai multă experiență decât noi în anumite domenii, care au dobândit mai mult succes în plan profesional/personal decât noi și pare că viața le-a zâmbit de la bun început și le-a oferit totul să spunem așa on a liver plater. Onesc vorbind, trebuie să ai lângă tine doar oameni pe care îi admiri din tot sufletul și care au succes în ceea ce fac pentru că believe it or not, mai devreme sau mai târziu te vei „molipsi” și tu de acel succes dacă ești perseverent în ceea ce faci. Ați observat cum am zis oameni pe care îi admiri? Pentru că admirația pentru cineva apropiat care face lucruri frumoase pentru societate sau pur și simplu duce o viață la care și tu visezi te pune într-un high vibrational state care îți va permite să atragi și pentru tine lucruri la fel de frumoase. Legea atracției nu minte niciodată.
Vreau să am lângă mine oameni care mă motivează să ma ridic tot mai sus atât personal, cât și profesional și de la care am ce să învăț. Mentalitatea mea este: și eu pot să ajung acolo, și eu am puterea să mă ridic și să cresc din orice punct de vedere îmi doresc. Și dacă am norocul ca pe acei oameni să-i numesc prieteni atunci nu pot decât să mă bucur enorm de prezența lor, să-i susțin atunci când e nevoie și să celebrăm victoriile împreună.
Eram tare curioasă să aflu mai multe opinii despre acest topic, așa că am întrebat câteva prietene ce părere au, iar răspunsurile nu au dezamăgit.
Have a read and see for yourself.
„În primul rând vreau să fac o diferență foarte mare între invidie și admirație. Din punctul meu de vedere dacă există o prietenie onestă nu are cum să existe invidie, va exista admirație. Admirația conține bucurie. Invidia nu. Invidia este un sentiment de joasă vibrație în care automat tu nu te bucuri pentru celălalt. În schimb admirația, este o vibrație înaltă în care nu numai că te bucuri, dar îți dorești și pentru tine același lucru. Nu invidiez prietenii, îi admir. Eu asta cred cu tărie: dacă este o prietenie sinceră, chiar dacă tu ești jos de tot și prietenul tău sau prietena ta este sus, a câștigat ceva, sau are un salariu de 10 ori mai mare, onest și real te vei bucura pentru el sau pentru ea fără să-ți plângi de milă.” Emma
„Cred că, în primul rând, aș accepta că există această invidie și aș încerca să văd de unde pornește, ce anume stîrnește asta în mine și dacă afectează în vreun fel relația de prietenie. Poate aș avea și o discuție cu prietena, dacă suntem apropiate, despre cum mă face să mă simt, că am aceste sentimente de invidie. Invidia e fireasca și trebuie acceptată, ea poate fi gestionată într-un mod sănătos, astfel încât să nu afecteze relația de prietenie. Cred că un terapeut cu experiență te poate învăța cel mai bine cum să o ții sub control cs să nu te domine.” Claudia O.
„Din fericire n-am fost într-o astfel de situație, sau cel putin nu m-a impactat atât de mult încât să o țin minte. Cred că aceste sentimente apar când tu nu ești bine cu tine și când persoana față de care simți aceea invidie nu este cu adevărat importantă pentru tine.
Eu una n-aș putea fi niciodată invidioasă pe o persoana la care țin. Poate că este și de la zodie, cine știe, dar mereu m-am gândit la binele celor dragi. Însă, dacă aș fi în situația în care o prietenă/prieten ar fi invidios pe mine aș încerca să mă retrag din aceea „prietenie”.
Mi se pare un lucru toxic care oricum va duce într-un final la o răceală între cele două persoane. Eu una n-aș putea să-mi mai împart bucuriile și reușitele cu un om despre care știu că este invidios pe mine. Știu că niciodată el nu se va bucura real pentru mine. Ba dimpotrivă, m-aș gândi că la un moment dat va încerca să-mi „bage bețe în roate” cu orice preț. Cred că astfel de oameni stau în acele prietenii doar pentru că au un motiv ascuns sau un interes la mijloc și nu sunt acolo pentru omul pe care îl numesc prieten.” – Eliza M.
„Eu nu simt invidie față de prietenii mei, pentru că sunt mulțumită și împlinită cu ceea ce am și ce sunt. Dacă aș simți că un prieten este invidios pe mine, aș încerca să nu îl judec și să înțeleg de unde vine sentimentul. Cred că, dacă nu este gestionată, invidia poate crea tensiuni și poate afecta relația de prietenie.” – Denisa M.
„No room for unsupportive people, weird energy sau silent competition. Între prieteni trebuie să existe admirație, nu invidie și în general, invidia nu te ajută să evoluezi, te ține pe loc”. – Alina M.
„Personal, nu simt invidie față de prieteni, pentru că nu mă compar cu ei. În rarele cazuri în care mă surprind simțindu-mă invidioasă față de alți oameni – ma opresc și mă gândesc că e o emoție care mă învață unde am de lucrat cu mine și mă întreb ce pot face eu să obțin lucrurile pe care mi le doresc. Dacă simt invidie din partea unui prieten către mine, aleg să nu îi mai împărtășesc bucuriile mele, ceea ce e trist dar necesar. E o emoție care strică prieteniile în multe cazuri din păcate.” – Mădălina P.
„Invidia este unul din cele mai puternice sentimente umane și schimbă relațiile în cel mai real mod posibil. Acolo unde nu există conștiință de sine și persoana nu „vede” că acționează din invidie, relația se transformă foarte ușor într-una toxică. Există două feluri de invidie: constructivă și distructivă. Dacă ai lucrat la tine și ești conștient/ă de tine, o să înțelegi imediat că sentimentul ăsta atât de natural și uman este de fapt un indicator către un lucru pe care ți-l dorești și pentru care trebuie să muncești ca să îl obții.
Invidia devine distructivă atunci când capeți resentimente față de persoana care are ce crezi ca ar trebui și tu să ai. Răspunsul este mereu iubirea – dacă iubești cu adevărat pe cineva, bucuria acelei persoane va fi și bucuria ta. Cu cât ești mai inconștient și lipsit de responsabilitate pentru modul în care îi impactezi pe cei din jurul tău, cu atât mai mult sentimentul de invide îți va otrăvi viața și vei distruge încet relațiile cu oamenii care țin cu adevărat la tine.” Raluca C.
„Sentimentele de invidie față de un prieten nu sunt un semn că relația e toxică, ci că în tine se mișcă ceva important. Eu le-aș gestiona prin auto‑observare, și anume observ sincer ce anume trezește invidia : dorință, nesiguranță, comparație, frică de a rămâne în urmă. Când înțelegi emoția, nu te mai conduce ea.
Apoi vine asumarea vulnerabilității: dacă relația e matură, poți spune ceva de genul „Când îți văd reușita, o parte din mine se simte mică. Lucrez la asta, nu e despre tine.” Asta nu doar dezamorsează tensiunea, ci întărește încrederea.
Totuși, dacă emoția rămâne ascunsă, relația se schimbă subtil: apare distanța emoțională, micile înțepături, comparațiile, sarcasmul involuntar. Invidia neprocesată nu distruge prietenia brusc, ci o erodează lent, ca o fisură invizibilă.
Dar dacă o gestionezi conștient, invidia devine un indicator de creștere personală, nu un sabotaj. Prietenia poate ieși mai puternică, mai sinceră, mai adultă.” – Bianca S.
