Secțiunea „Stories to Know” a fost gândită de la bun început ca un safe space unde oamenii să aibă posibilitatea să împărtășească, anonim desigur, cele mai deosebite experiențe/întâmplări cu scopul de a binedispune pe cei din jur. Fiecare poveste cu potențialul de a stârni zâmbete își găsea un loc în această secțiune specială și dragă mie care nu face altceva decât să pună în „lumina reflectoarelor” oamenii cu povești faine care merită auzite/citite. Chiar dacă acest principiu nu se va schimba, lucrurile de această dată au luat o turnură neașteptat de serioasă. Această poveste este una pe care nu puteam să o ignor, indiferent de circumstanțe. Din păcate despre acest subiect nu se vorbește îndeajuns de mult, nu este dezbătut pentru că nu este în interesul nimănui să facă acest lucru și la urma urmei… „Cui îi pasă?”, nu-i așa? Ei bine, nouă, nouă tuturor ar trebui să ne pese.…
For those of you who don’t know, back in the day I worked for a large American Corporation as a Customer Experience agent on the Spanish market. Because this was a few years back, I gotta be honest, I totally forgot about this until yesterday. I only worked for two years and three months at this company, but believe you me, this was plenty of time to go through a lot of experiences and situations that I never thought I’d have to face. Getting back to the actual story, first of all, what you need to know is that the case itself from the very beginning started on the wrong foot. This customer, a host, called because he had some doubts about an upcoming reservation. Keep in mind, the check-in date was later on, a week from the day he called if I remember correctly. The host starts to…