La început Mihnea Ratte era „tipul cu barbă” de la BLP (Bloggers Lan Party) pe care l-am întâlnit acum ceva timp la una dintre ediții. Desigur, asta până să ajung să fac pe detectivul și să analizez tipul de fotografie pe care îl face, în ce proiecte se implică și până unde merge creativitatea lui în acest domeniu.
Just fyi, 80% dintre oamenii pe care îi urmăresc pe IG (unde și petrec cel mai mult timp) sunt fotografi și cumva pentru mine acest „proces” vine în mod natural. În mintea mea by default mă întreb „Ok, acest fotograf mă poate inspira sau îmi poate face feed-ul mai interesant?”. Well, se pare că da în cazul lui Mihnea.
Pentru că de atunci îl tot urmăresc și mereu dau peste story-uri despre proiecte interesante, food pictures la care numai dacă mă uit îmi dau senzația de foame, dar și sentimentul de ușoară invidie pentru că asemenea unui copil „vreau și eu”, segmentul de #Coffeefirsttheworldsecond care e gândit parcă pentru sufletul meu și last but not least, pozele cu apusuri la care pot să mă uit fără să îmi dau seama când a trecut timpul.
Cum life gets in the way și mai ales în această perioadă am zis să stau de vorbă cu Mihnea și să aflu cum a gestionat perioada de pandemie ca și fotograf profesionist, cum s-a gândit la rubrica „Un fel de jurnal” de pe IGTV, cum gestionează el un client care nu este foarte clar în request-ul pe care il are, and so on and so forth.
Mihnea se numără printre cei mai profesioniști oameni pe care i-am cunoscut de la care am simțit din primul moment că am multe de învățat. So can you.
Care este motivul pentru care #coffeefirst and #theworldsecond ?
#Coffeefirsttheworldsecond s-a născut din pasiunea dobândită în timp pentru cafea. Ca fotograf am o viață foarte agitată, apuc să stau pe acasă destul de rar și ăsta e momentul meu. Mă trezesc, îi zic lui Google să deschidă espressorul, îmi văd de treabă, râșnesc cafeaua, îmi fac latte art-ul și stau și privesc în gol cu cafeaua în mână. E liniștea dinaintea războiului meu cu mine de a face treaba mai bună decât am făcut cu o zi înainte. Lumea este pe locul doi în acel moment, e singurul moment al zilei când eu sunt pe primul loc.
Cum ți-a venit ideea pentru rubrica „Un fel de jurnal” de pe IGTV și cum alegi subiectele despre care să ne vorbești?
Eram nevorbit, rău… Aveam nevoie de ceva să mă scoată din rutina izolării, aveam nevoie de ceva nou. Toți clienții mei mă cunosc ca Mihnea profesionistul și asta a fost modalitatea mea de a le arăta cine este Mihnea omul. Așa că am făcut un canal de YouTube și am început să postez și pe IGTV. Mă așez la masă, aprind lumina, dau drumul la cameră și spun tot ce îmi vine în acel moment în cap. Dau tot dintr-o suflare și aia e, îi dau drumul pe net. Mă descarc și mă cunoașteți in același timp.
Pentru că fotografiile cu mâncare sunt un segment destul de prezent în storty-urile tale, ce ne poți spune despre această pasiune? Ai fost atras mereu de food photography?
A început acum ceva vreme cand un brand de la noi de fast food avea nevoie de fotograf, dar nu aveau buget și eu habar nu aveam să fotografiez mâncare, așa că am făcut un „barter”; eu învăț să fac poze la mâncare și ei mă hrănesc. Îmi place să mă scot des din zona de confort și să învăț chestii noi. După jumătate de an a devenit un contract stabil și plătit care a atras după el multe alte contracte în domeniu. Îmi place să fotografiez mâncarea la fel de mult cum îmi place să devorez tot ce văd în fața ochilor.
Există vreun tip de fotografie pe care ai evitat-o până în prezent?
Fotografia în studio. Am avut unul acum multă vreme timp de un an și am simțit că mă sui pe pereți. Sunt un om foarte activ și statul în studio mă omoară lent și sigur. Fac studio mobil, trăgând foarte multe corporate shots, dar nu mă pot închide între patru pereți pentru multă vreme. Iubesc alergătura, mă ține în viață.
Ce ai observat că funcționeză mai mult la publicul tău? Food photography sau sunset photography?
Nu consider că am un public, nu-s influencer. Am o mână de oameni care mă apreciază ca om și ca profesionist și aparent apusurile sunt primul gând care le vine în minte oamenilor când îmi spun numele. Apusurile și eventurile.
Am ajuns la concluzia asta după expoziția născută în izolare „Izolat.Împreună” pe care am făcut-o cu Ana Mănescu. Prezența a fost peste așteptări, printurile s-au vândut ca pâinea caldă printr-un sistem de donații către o cauză și feedback-ul a fost mult peste așteptări. Deja îmi e clar că apusurile sunt parte din mine și toată lumea vede și apreciază asta la mine. E un sfârșit care anunță un nou început de fiecare dată și eu cred în începuturi.
Ce înseamnă pentru tine un client dificil și cum gestionezi pe cineva care nu știe ce vrea de la un shooting?
Nu există clienți dificili ci lipsă de comunicare, iar la capitolul ăsta, zic eu, stau foarte bine. Dacă nu mă simt confortabil cu un proiect nu îl iau sau mă retrag la timp din el. Dacă stai destul de mult de vorbă cu un client sigur ajungi la o cale de mijloc și va ieși ce trebuie.
Au existat proiecte/shooting-uri unde ți-ai fi dorit ca fotografiile să iasă mai bine? Ce crezi că puteai să faci diferit, făcând o retrospectivă?
Fiecare proiect pe care îl fac este minunat în ziua predării și a doua zi îmi spun că pe următorul îl voi face și mai bine. Nu e un regret, nu îmi doresc să fi ieșit mai bine ci îmi doresc să evoluez cu fiecare proiect pe care îl primesc.
Ce a însemnat pentru tine ca fotograf această perioadă mai dificilă? Care au fost activitățile cu care te-ai menținut ocupat?
Sunt printre norocoșii care au clienți absolut geniali care au avut „grijă” de mine și în izolare și după, în această pandemie în care totul pare să se năruie. Proiectele vin, sunt multe, nu la fel de multe ca anii trecuți când lucram zilnic. Abia acum am ajuns la un echilibru în care mai am timp și pentru mine, puțin, dar este.
Cum vezi tu noul essential worker după această perioadă?
Ca fotograf nu s-a schimbat nimic. Cum ar fi fost bine să te comporți înainte e valabil și acum: să ai bun simț, să faci cotații corecte nivelului tău, să te adaptezi și să te implici în tot ce faci.
Care este echipamentul pe care îl ai pregătit atunci când mergi la un shooting?
De când am trecut pe mirrorless echipamentul s-a micșorat drastic și după 13 ani de fotografie am înțeles că nu am nevoie de foarte multe chestii să îmi pot face treaba. Ochiul meu, imaginația mea și implicarea mea fac materialul bun, nu aparatura. Am fotografiat eventuri cu telefonul și au ieșit super ok pozele.
Echipamentul meu mereu pregătit este mindsetul, nu un body cu un obiectiv.
Sursă foto: arhivă personală.