Pentru că tocmai au trecut Sărbătorile de iarnă, mi-am amintit de perioada când eram mică și nu concepeam, nu voiam și refuzam vehement ca ai mei să cumpere un brad fals pentru Crăciun. Adică, în mintea mea de copil bezmetic și neștiutor, mă gândeam „Vai, dar nu e la fel. Nu vom avea mirosul de brad în casă. Unde mai e farmecul?”. Ei bine, dacă cineva mi-ar fi spus atunci că îmi voi schimba atât de radical opinia și gândirea probabil că i-aș fi zis să se gândească de două ori înainte să vorbească bazaconii.
Totuși, here we are. Sunt undeva la șapte, opt ani de zile, sau poate chiar mai mult de când nu am avut brad natural de Crăciun. Just fyi, Moșul nu doar că a fost ok cu asta (pentru cei care se temeau că Moșul nu va veni dacă nu au un brad natural în casă) și am continuat să primesc darurile sub brad, dar mai mult decât atât, mi-a mărturisit că aprobă alegerea făcută de mine.
Pe de altă parte, în contradictoriu cu ceea ce ați citit până acum, vin dintr-o familie unde bunicul are „propriul rai” după cum spune chiar el, la țară. De când mă știu bunicul plantează copaci, are grijă de ei ca de ochii din cap vorba românului și îi protejează mai ceva decât Gollum care proteja inelul făurit în flăcările din Mount Doom.
Chiar de când eram mici, bunicul ne explica mie și verișorilor mei ce pățește un copac dacă rupem din el crengi. Era încă de atunci foarte implicat, iar încet, dar sigur ne-a învățat acest cult de a avea grijă de copaci și să ne pese de ceea ce se întâmplă. De asemenea, am învățat să plantăm copaci pentru că fiecare nepot trebuia să aibă propriul copac când o să fie mare și să mănânce din el (cireșe, vișine, prune, mere, după preferințe).
Iar acum, vă las mai jos un actual footage of me atunci când cineva nu respectă copacii și natura.
Când am dat peste pagina băieților de la „Muma Pădurii” și după ce am apucat să citesc despre proiectul îndrăzneț pe care l-au demarat mi-am spus că trebuie să afle cât mai multă lume despre el.
Pentru că multă lume se întreabă „Ce pot să fac ca să ajut natura?” ei bine, Filip și Robert, împreună cu întreaga echipă au venit cu o idee faină și chiar stylish: o brățară cumpărată înseamnă un copac plantat.
Am stat de vorbă cu ei pentru a afla mai multe despre proiect, ce i-a determinat să îl creeze, cum s-au adaptat situației actuale și la ce planuri s-au gândit pentru viitorul apropiat.
Iată ce am aflat:
Pentru cine încă nu vă cunoaște, care a fost ideea de la care a pornit proiectul „Muma Pădurii”?
Ideea a fost una tristă. A pornit totul la Revelionul 2019-2020 când eram la casa de la țară unde am copilărit. Cei de aici au tăiat legal pădurea din spatele casei și asta a fost prima dată când am auzit cum fac copaci cât un bloc de patru etaje care se prăbușesc la pământ. Criza pădurilor a devenit reală și a devenit un factor motivator. Am mers să îi trag la răspundere pe cei vinovați, ei au strigat la mine și mi-au spus că nu e treaba mea să le pun lor întrebări. Atunci ne-am dat seama că noi nu vrem să facem partea de politică, ci vrem să plantăm! Următoarea întrebare la care a trebuit să răspundem este „Cum facem asta?” „Cum plantăm?”.
Cât de important este mediul înconjurător pentru voi și care credeți că sunt câțiva pași simpli pe care îi putem urma zi de zi pentru a ajuta natura?
Mediul înconjurător este la fel de important pentru noi cât este și pentru voi toți restul. Nu am exista fără el și oricum la cum merg treburile nu avem mult până chiar nu vom mai exista. Vom avea soarta dinozaurilor și de data asta noi am produs acest meteorit care ne va omorî.
Prima chestie pe care o putem face este să ne educăm legat de a 6 a extincție și să înțelegem cât de aproape este. Apoi să începi cu un moment de conștientizare. Răspunde la întrebarea asta: Care din acțiunile mele au un impact negativ asupra mediului și ce pot face în legătură cu asta?
Ce este foarte important este ca orice ai alege să faci, să fie ceva bazat pe echilibru pentru că doar așa poate să fie o tranziție de lungă durată. Nu poți trece de la 0 la 100 și să fii și constant. Începe cu ceva simplu. După poți scala.
Care este semnificația numelui „Muma Pădurii” și de ce credeți că vă reprezintă cel mai bine?
Misiunea noastră este de a împăduri România și de a educa oamenii despre importanța pădurilor în ecosistem și că este singura noastră șansă să combatem ce urmează. Nu cred că puteam să găsim un nume mai potrivit. „Muma Pădurii” este protectorul pădurii. Ea cunoaște fiecare pom pe nume și dacă tu ai intenții necurate legate de familia ei, ca orice mamă va face tot ce poate să își apere copiii. Așa a ajuns ea să fie cunoscută ca fiind rea. Dar ea este și bună. Și dacă ai intenții bune, muma te protejează.
Ne reprezintă misiunea și ea merită să fie adusă la viață pentru ca este nevoie de familia ei. Noi o vom face pe muma great again!
Cum ați ajuns să alegeți brățările ca simbol reprezentat al naturii și nu alt detaliu?
Sincer, am ales brățara pentru că este un accesoriu care este la vedere și care poate fi văzută de restul indiferent de sezon și ne poate duce povestea mai departe. De asemenea oamenii deja știau de conceptul brățărilor afiliate diverselor cauze. Nu am pus noi coada la prună, doar am adus-o în România.
Vom extinde gama în perioada care urmează, dar brățara mereu va rămâne produsul original.
Cum alegeți zona în care veți planta copacii după achiziționarea brățărilor?
Momentan situația pandemică ne-a dat de furcă! Avem clar zona de interes din Săvîșin, locul de unde a pornit această aventură, dar în timp ne dorim să plantăm în zone în care este nevoie mai mare de păduri. Și pentru noi este un proces de educație continuă pe partea de plantat pentru că este ceva ce nu știm. Nu avem experiență pe acest domeniu, dar vom pune accentul pe a găsi oameni care să ne direcționeze și împreună vom alege zonele corecte.
Cine se ocupă mai exact de plantarea copacilor? Poate oricine să se alăture?
Eu am studiat Comunicare și Relații Publice, iar Robert IT. Îți cam dai seama ce știm noi despre pădure. Așa că am căutat ajutor. Am căutat până am ajuns la Alin Ușeriu de la Tăsuleasa și nu am mai căutat. Ne-a plăcut tare tare de ei și suntem fericiți că împreună cu vom planta. Era vorba să plantăm în noiembrie, dar nu ne-a lăsat Covid. Pentru primăvară avem chiar și o resursă de rezervă deci cu siguranță vom planta. În funcție de restricțiile date de guvern, oricine poate să planteze. Și noi abia așteptăm să plantăm.
Care a fost reacția oamenilor odată ce au început să cunoască proiectul? Cât de receptivi au fost?
Știm prea bine cât de buni suntem la a ne plânge și de a găsi nod în papură. Mulți au fost cum sunt ei. Că furăm, că ne îmbogățim, să planteze cine taie și alte exemple de mentalitate „corectă” care nu are nimic de-a face cu starea actuală a lucrurilor.
Pe lângă acești eroi naționali, au mai fost puțin peste 450 de oameni care au crezut în noi și care și-au luat inima în dinți și împreună cu ei am plantat 3200 de copaci în 4 luni. Fără ei nu reușeam nimic, așadar le mulțumim și le promitem că doar începem.
Care a fost procesul prin care ați ales designul brățărilor?
Ai întrebările la tine! Procesul a fost unul anevoios și lung. Am schimbat cel puțin vreo trei concepte apoi vreo 2-3 furnizori și într-un final un prieten ne-a întrebat de ce nu lucrăm cu asociații care fac brățări să își susțină activitatea. Ne-a plăcut ideea și am și găsit-o! Chiar repede de tot. Universul a lucrat și le-a adus pe Eli și pe Roxana în viețile noastre. Ele împreună au Asociația Un Loc și scot din instituții adulți care au rămas blocați acolo. Deja avem doi care lucrează full time pentru Muma Pădurii.
Acum de la anul vom avea colecții noi. Vom avea brățări tare colorate și drăguțe. Și să găsești brățări bărbătești făcute cât de sustenabil posibil e mai greu. Oricum ambalajul este din hârtie reciclată și nu folosim plastic la ambalare.
Care a fost cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat de la începutul proiectului până în prezent?
Numerele. Să înțelegem că degeaba ai poveste și logo dacă nu îți cunoști numerele din firmă. Acum că știm asta, am început procesul lung și anevoios de a ne reeduca și de a porni orice proces prima dată în tabel. Am înțeles că nimeni nu te învață asta și că nu suntem obișnuiți să ne uităm pe numere. Drumul a fost plin de provocări și abia acum înțelegem care sunt adevăratele provocări, însă ne bucurăm că avem parte de ele și că toate sunt oportunități de studiu.
Dată fiind situația actuală, cum v-a afectat profesional și cât de important este în această perioadă să facem achiziții de la firme mici/mijlocii?
Momentan nu putem spune cum am fost afectați pentru că nu avem date dinainte de pandemie. Noi am lansat în August 2020 deci nu știm. Clar că am fost afectați pentru că înainte de Covid criza pădurilor era mult mai mediatizată, acum a trecut în plan secund. Probabil oamenii sunt tot mai speriați și pun tot mai puțin accentul pe cauze pe care să le susțină.
Dar în același timp, acum este cel mai bun moment să conștientizăm ca mai avem 80 de ani și planeta nu va mai fi locuibilă. Secretul este să restabilim pădurea și biodiversitatea altfel degeaba vom avea tehnologie. Pandemia ne face mai atenți puțin la aceste aspect, așadar în tot răul este și un bine.
Sursă foto: arhivă personală