Din 2015 încoace am descoperit că fotografia, chiar dacă nu la un nivel profesionist, îmi transmite liniștea și în același timp excitement-ul de care am nevoie să simt că trăiesc. E un sentiment tare fain și ciudat, all at once. Tot în 2015 urmăream primul interviu la TV cu Edward Aninaru care se întâmpla să fie pentru emisiunea „La Măruță” și rămâneam impresionată de acest om care realizase atât de mult într-un timp atât de scurt. Și nu doar în România, ci și în State, acolo unde atât de mulți dintre fotografi își doresc să ajungă și să …live the american dream at the end of the day.
Cu fiecare minut care trecea din acel interviu îmi dădeam seama că Edward este un om deosebit, de departe foarte talentat, cu o viziune aparte despre fotografie și cu multe povești interesante. Îmi amintesc cu o oarece sfială că pe vremea respectivă trebuia să îmi fac singură curaj să trimit un mesaj/mail unei persoane care voiam să îmi acorde un interviu.
Deși din exterior pare un lucru banal, care n-ar trebui să conteze, pentru mine era un huge step către necunoscut. Ei bine, de data aceasta, după ce am vizionat interviul lui Edward, i-am trimis un mesaj și i-am propus un interviu. I was like „Ok, so…what’s the worst thing that can happen?”. Oricât de stângace am fost în acel moment Edward a acceptat propunerea, iar interviul cu el se numără printre cele mai memorabile to this day.
Years later, cu un acest nou proiect era un must să stau de vorbă cu Edward și să catch up on the latest bit of news. Băiatul din Berceni ne povestește în acest interviu despre cum a gestionat perioada de restricții, avem un insight despre ce am putea vizita dacă trecem prin LA sometime soon, aflăm cât de important este să fii informat despre noua tehnologie din fotografie, dar și multe altele.
Iată mai jos întregul interviu.
Pe modelul unui „survival kit” pentru fotografi, ce ai folosit tu pentru a trece peste această perioadă în care au fost restricții?
Nu știu dacă este un „survival kit” doar pentru fotografi, probabil se poate și generaliza. Am încercat să folosesc tot timpul liber de care am dispus din plin pentru a-mi crea un climat care să mă ajute să trec peste această perioadă cât mai bine și fără mari repercusiuni. M-am focusat pe mine, pe găsirea unui balans care să mă ajute nu numai „să trec peste”, dar care chiar să îmi și schimbe rutina și să o și upgradeze acolo unde este posibil.
Business wise, cât de mult crezi că a fost afectat domeniul fotografiei în această perioadă?
Pot vorbi acum punctual despre ce știu că s-a întâmplat și din păcate încă se întâmplă aici. Au fost destule luni în care producțiile foto/video au fost suspendate. S-au schimbat foarte multe reguli și felul în care se poate interacționa, au apărut posturi noi special concepute pentru a încerca sa diminueze riscurile pe set.

Producțiile au devenit mai greu de făcut și de cele mai multe ori mai costisitoare pentru clienți. Multe producții s-au mutat în țări mai puțin restrictive, ori au fost coordonate via Zoom etc. Întreg procesul s-a schimbat destul de mult și simt că lumea este nerăbdătoare să se întoarcă la „normal”, acel normal de care nu am fost conștienți până acum câteva luni.
Au existat lucruri pe care le-ai făcut în timpul pandemiei pe care n-ai fi reușit să le faci în orice altă conjunctură?
Am profitat cât am putut și am petrecut cât mai mult timp în natură. La începutul perioadei cu restricții mi-am propus să văd cât mai multe apusuri, iar acum post spune că le-am prins aproape pe toate. Întotdeauna am fost atras de răsărit și apus, se întâmplă niște lucruri atunci…
Am pornit proiecte personale (pe care sper să le și finalizez), m-am bucurat cât am putut de natură și de locul în care am ales să trăiesc. Mi-am găsit noi hobby-uri sau m-am reîntors la unele mai vechi. Este o perioadă delicată în care am trecut prin toate stările posibile, dar care simt că m-a schimbat într-o anumită măsură, sper că în bine.
Dacă de mâine se poate relua turismul așa cum îl știm, iar cineva vrea să vină în SUA pentru 14 zile, ce locuri de vizitat recomanzi?
Aici e greu. Nu știu dacă aș putea face recomandări pentru întregul US, dar aici în California și mai ales în zona LA-ului cu siguranță m-aș descurca cu ceva recomandări. Putem începe cu plajele, întreaga coasă a Californiei este spectaculoasă. Deșertul are farmecul lui aparte, iar munții sunt doar la o aruncătură de băț de LA. Fără a mai pune la socoteală toate atracțiile „turistice”. Si acum am spus doar câteva cuvinte doar despre zona în care locuiesc. Este mult de vizitat…și frumos, foarte frumos. 14 zile cu siguranță nu sunt suficiente, dar îți poți face o idee.
Dacă vorbim despre mâncare, ce diferențe există între ce prefer/aleg oamenii din SUA și obiceiurile culinare din România? Ce ai alege tu între cele două bucătării? De ce?
Iubesc mâncarea! Iubesc mâncarea bună, indiferent din ce zonă a lumii vine sau dacă este servită pe un carton la colț de stradă, sau pe vreo veselă deocheată prin ceva restaurant cu ștaif.
Sunt multe diferențe, din foarte multe puncte de vedere.
Am prieteni americani care s-au albit la față când, invitați fiind la masă, au găsit în supa de pui ceva organ (inimii sau pipotă). Și nu înțelegeau cum putem să mâncăm de la pui altceva decât piept, aripioare și pulpe. Cum să îi explic de niște ficăței la tigaie trași în unt și cu mult usturoi, sau ce se întâmplă la noi de Crăciun și ce și în ce fel consumăm cam tot ce vine de la porc.
Le au și ei pe ale lor. Și le au bune rău! În primul rând tot mixul ăsta de culturi vine cu o bucătărie pe măsură. Adică dacă mâine vreau să mănânc o mâncare koreană, thailandeză sau ethipioană pot să o fac. Și este bună, pentru că este făcută de ei pentru ei. Să nu mai vorbesc de tot ce înseamnă mâncare mexicană care întrece multe așteptări.
Mi-ar fi greu să spun acum ce aș alege, niciodată vreo bucătărie nu o să concureze cu mâncarea de acasă și cu gustul copilăriei. Și nici nu ar fi corect să compar. Ăla este gustul cu care am crescut, gustul de acasă care o să aibă întotdeauna un loc special.
Care este cel mai memorabil shooting/campanie pe care ai făcut-o?
Întotdeauna mi-a fost greu să pun degetul doar pe un proiect anume. Fiecare shoot vine cu un pachet de amintiri și experiențe începând de la oameni, locații și până la imaginile finale.
Sunt proiecte care îmi sunt dragi prin prisma personajelor (de multe ori lucrez cu prieteni dragi) iar altele nu pot fi uitate pentru că au avut loc în niște contexte sau locații în care nu aș fi putut ajunge altfel în această viață. Și sunt foarte recunoscător pentru asta și îmi dau seama ce norocos pot fi făcând ceea ce îmi place înconjurat de oameni faini și creativi.

Este o onoare să lucrezi cu oameni care, în urmă cu ani îi vedeam la televizor sau prin reviste și nici prin gând nu îmi trecea că o să lucrez cu ei, sau cu unii chiar să avem și relații de prietenie. Chiar și acum sunt atât de mulți oameni pe care îi admir și sper să am ocazia să lucrez cu ei într-o bună zi.
Care a fost cel mai impresionant loc în care ai făcut un shooting?
Exact cum spuneam mai devreme…e greu, e foarte greu să spun doar despre un loc. Pot fi țări, sau locuri exotice, dar pot fi și adevărate bijuterii arhitecturale. Sunt un fotograf care lucrează în majoritatea cazurilor în locații și iubesc asta. Îmi place tot plusul pe care îl aduce o locație, dar de multe ori și riscurile aferente au farmecul lor. Îmi place să fac scouting și să văd care sunt momentele cele mai bune ale unei zile în respectiva locație, face parte din bucuria de a face poze. Probabil și pentru că iubesc natura.

Ca fotograf, trebuie să fii mereu la curent cu toate noutățile care apar în domeniu (mă refer la noi aparate și gadget-uri/features)? Cât de mult te informezi despre tot ce e nou?
Nu știu dacă mă pot considera un „tech guru”, încerc să fiu la curent cu ce se mai întâmplă în domeniu, dar nu cred că am fost vreodată obsedat de ce cameră a apărut, câți megapixeli are sau detalii tehnice. Întotdeauna am petrecut mai mult timp studiind despre imagini, lumină și genul de fotografie pe care îl abordez decât despre detaliile tehnice legate de device-ul cu care o să fac pozele. În ultimii ani am început să folosesc mai mult camere analog și am început să îmi petrec mai mult timp studiind această latură a fotografiei.
Consider că este suficient să îmi cunosc camera, avantajele și dezavantajele ei. Dar în loc să investesc timpul în a citii și învăța despre componente și detalii tehnice, prefer să petrec timpul respectiv pentru a aprofunda mai bine ce și cum aș putea face mai bine. De obicei am oameni în echipă care se ocupă de partea tehnică, sunt atât de multe responsabilități pentru un fotograf pe set încât nu mai vreau încă una în plus.
Cât de „fidel” ești unei anumite mărci de aparat? Te împiedică obișnuința cu un anume brand să nu testezi și alte brand-uri?
Pot spune că sunt un „fidel” utilizator de Canon pentru că a fost prima cameră mai serioasă pe care am avut-o, iar de aici plecând, lentilele și device-urile au fost din aceeași familie. Momentan folosesc mai multe camere și brand-uri diferite, fiecare având plusurile și minusurile aferente. Nu mai cred în legende și în oameni care mă întreabă înainte de shoot dacă am o cameră „profesională”. Sunt producții când clientul cere să se tragă cu un anumită cameră, nimic mai simplu, se închiriază exact ce este nevoie.

Imaginile digitale se finalizează într-un soft de editare, nu în cameră, iar lentilele de multe ori au un cuvânt mai important de spus decât o cameră.
Să încep să vorbim despre telefoane și ce poze se poate face cu ele în 2021? De multe ori un ochi format face cu un telefon decent ceea ce nu cu mulți ani în urmă nu reușeai cu o cameră de top.
Crezi că va exista o creștere în materie de proiecte pe partea de foto anul viitor?
Uitându-mă în spate la 2020, cred că o creștere pe piața de fotografie este obligatorie. Bineînțeles spun asta sperând ca toată situația mondială legată de pandemie se va ameliora. Probabil toată lumea speră asta, indiferent de domeniul de activitate.
Sursă foto: arhivă personală