Ideea că „tinerii sunt viitorul” sau că „tinerii sunt baza” mi-a fost tatuată în minte încă de pe vremea când erai văzut ca one of the cool kids dacă aveai un Nokia 1100 în posesia ta. Aveam această noțiune că tinerii trebuie să preia frâiele pentru ca societatea și implicit țara să se îndrepte către un viitor mai bun.
„Să ne punem speranța în tineri”, they said. Ei bine, nu aș merge atât de departe încât să spun că este întru totul wise să facem asta, însă un lucru este cert: tinerii din ziua de astăzi sunt mult mai receptivi la tot ce înseamnă tehnologie și mult mai dispuși să fie inventivi, să elaboreze sau să folosească tehnologia ca mijloc de atingere a unui obiectiv.
Just as a reminder, din primul articol aminteam că alături de IQool.ro am fost mereu încurajată să ies din zona de comfort și să-mi găsesc „vocea” și stilul propriu în ceea ce privește partea de writing. Însă nu doar atât: să particip la cât mai multe evenimente cu ajutorul organizației, să fructific relații cu persoane din diferite domenii și să abordez topic-uri cât mai variate și de interes pentru tineri. Lucru care s-a pliat mai ceva ca o mănușă pe ceea ce îmi doream din punct vedere profesional și a fost de asemenea un great fit with my personality.
Printre oamenii care m-au susținut în toate proiectele și ideile pe care le-am avut se numără și Ionuț Mirea, fondatorul platformei IQool.ro. Orice redactor/content writer la început de drum cu prea puțină experiență în domeniu, sau chiar deloc, are nevoie de cineva care știe cum funcționează lucrurile în această branșă pentru a-i oferi some sort of guidance și să vină cu un valuable input atunci când te găsești în dificultate. Iar Ionuț de multe ori a fost acea persoană pentru mine.
Ori de câte ori veneam cu o idee nouă de articol/proiect, Ionuț puncta aspectele și implicațiile cărora eu nu le dădeam prea multă atenție. The devil is in the details, cum s-ar spune. Iar eu am învățat asta the hard way.
În orice organizație este crucial să existe oameni cu viziune de ansamblu capabili să ia decizii dificile, dar și să motiveze în același timp oamenii care vin cu idei și noi propuneri de proiecte. Ionuț avea această putere de a te face să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă, una care cuprindea the bigger picture, lucru care m-a ajutat mult acum că o spun cu voce tare. În retrospectivă, îmi dau seama că am aplicat multe dintre sfaturile pe care le primeam de la Ionuț și în actualul proiect pe care l-am dezvoltat.
Nu poate fi simplu să lucrezi cu tineri, să îi ții întotdeauna motivați și focusați pe ceea ce trebuie să facă, în special într-un ONG. Se va simți mereu lipsa unui lider mai ales într-o organizație non-profit, pentru că de cele mai multe ori tinerii simt că „nu primesc nimic în schimb” atunci când fac voluntariat. Iar un lider este acolo să îi motiveze și să îi sprijine în tot ce au nevoie pentru ca proiectul să aibă success și să fie un win-win situation pentru toți cei implicați.
De aici și motivul interviului. Voiam să aflu de la Ionuț mai multe despre ce înseamnă să înființezi un ONG, să îl conduci, cum să gestionezi o întreagă echipă de voluntari, dar și multe altele.
Iată mai jos întregul interviu.
Ai lucrat multă vreme cu tineri și ai sprijinit generații tinere. Ce reprezintă din punctul tău de vedere tinerii și studenții din ziua de azi pentru societate?
Lucrez cu tineri încă din liceu, am fost antrenor de karate, am lucrat cu elevi, după care odată cu începerea studenției am înființat și am activat în asociații studențești până în 2011 urmând apoi să înființez și să desfășor proiecte sub egida „Asociației Tinerilor Bucureșteni”.
Tinerii mereu au reprezentat speranța societății, speranța pentru schimbare. Pentru mine tinerii înseamnă energie, creativitate, inovație în multe domenii cum sunt tehnologia, comunicarea, arta, dar în același timp nu toți tinerii sunt incluși în aceeași categorie. Fiecare generație are anumite modele, o anumită abordare, anumite obiective pe termen scurt și lung.
Ce remarc, însă este că actuala generație, din care îmi place să cred că și eu fac parte, nu are un obiectiv comun pentru care să tragem toți, așa cum au avut cei din 89 sau din Piața Universității, pentru că ne e bine oarecum. Doar că acum nici România ca țară nu are un obiectiv strategic, așa că tinerii își văd de viața lor individuală.
Ești fondatorul platformei „IQool.ro” o revistă pentru tineri și studenți. Pentru că eu existat numeroase valuri de tineri care au făcut parte din această organizație, cum vezi tu preocupările generației actuale față de generațiile din trecut? Care este diferența dintre ei?
Pornită ca o revistă studențească pe print și devenind o platformă de tineret la nivel național IQool chiar aniversează zilele următoare 9 ani, iar în acești ani, deși lucram și înainte cu studenți și tinerii, am avut șansa să lucrez cu sute de voluntari, mulți dintre ei din București apoi din Cluj și Timișoara.
Preocupările lor sunt diferite de la an la an, deși sunt multe comune cum sunt cele de a lua Bacalaureatul, de a intra la o Facultate și apoi de a-și găsi un job în domeniu. Viața de zi cu zi se schimbă de la an la an odată cu schimbările informaționale. Acum 9 ani aveam Yahoo groups și o revistă în print, după care am trecut doar pe online.
Rețele de socializare, unele încă existente dar mai puțin utilizate azi, au fost întrecute în preferințele tinerilor de alte platforme sau rețele unde au migrat pentru că doreau o altă abordare, iar aici mă refer la migrația de la Facebook la Instagram, Snapchat și acum Tiktok sau Clubhouse.
Și înainte, dar și acum majoritatea își doresc să aibă faimă sau bani. Mulți dintre ei, însă, fac acum bani din liceu, din Youtube, promovare online, grafică, webdesign sau activități foto. Voiam să subliniez faptul că odată cu evoluția tehnologiei, apar și alte oportunități la care tinerii sunt cei mai receptivi și cumva încearcă noi trenduri cum e și acum pe val domeniul cripto monedelor.
Tinerii au încă multe probleme, este mult de discutat pe tema acesta, însă să dau un exemplu: în România, în jur de 75% dintre tinerii cu vârsta până în 29 de ani stau cu părinții conform Eurostat și de aici se leagă multe alte discuții.
Ce ar trebui să învețe fiecare generație de la alta?
Fiecare generație cred că ar fi bine să respecte generația anterioară, oricum ar fi fost ea, la fel ca și partidele politice. În primul rând să preia care sunt proiectele ok și să le continue și să dezvolte mai departe. Educația din familie, educația din scoală ar trebui să înceapă cu asta: să preluăm ce e bun, să continuăm și să aducem îmbunătățiri sau plus valoare peste, nu totul e nașpa de la înaintași.
Generațiile anterioare erau însetate de a afla chestii, acum însă sursele sunt atât de multe încât nu mai știi ce e ok și ce nu, iar asta se dezvoltă tot prin educație și gândire critică, așa cum și în Jurnalism regula este să verifici informația din trei surse.
Care sunt din punctul tău de vedere cele mai mari challenge-uri ale unei organizații Non-profit? Cum le-ai gestionat ca și Fondator?
O întrebare care mă amuză pentru că îmi stârnește multe amintiri amuzate. Când ești student și fără bani și alergi să faci ONG și nu ai nici sediu, nici avocat, iar după ce ai actele și faci rost de un sediu te trezești că sunteți trei, patru persoane și trebuie să începeți de undeva tot fără bani și cu multă trudă.
Pentru mine a fost plăcut să încep de la 0 pentru că e mai greu să strângi sau să repari după alții și mai ales să construiesc proiecte sustenabile, de durată și mai ales cu impact. Acum nu știu cât am reușit sau nu, dar ținând cont că organizația din Facultate încă există și au activitate, iar cea pe tineret încă o păstoresc și încă ne mișcăm zic că nu am pierdut vremea degeaba.
Ca challenge cred că cel mai important este să nu renunți repede, mai ales că sunt situații în care îți vine să renunți mai ales că faci asta voluntar și în timpul tău liber.
Care crezi că sunt avantajele tinerilor care fac voluntariat spre deosebire de cei care nu se implică în astfel de activități?
La noi voluntariatul se face, iar în bula noastră credem că este sufficient, însă nu e așa. Voluntariat fac cei din comunitățile mari și aici mă refer în primul rând la orașe și se leagă cumva și cu ce am discutat mai sus legat de generații și schimbare de mentalitate.
Ca avantaje sunt enorm de multe plus-uri față de cei care nu fac activități de voluntariat și nu doar pentru a-ți complete un CV sau a lua o adeverință de practică ci pentru a învăța să lucrezi în echipă, să îți dezvolți soft skills, să înțelegi că multe din Ong-uri formează caractere, te responsabilizează, te implică afectiv și de aici vine și dezvoltarea personală.
Ce te-a determinat să înființezi propria afacere care să sprijine IMM-urile și antreprenorii la început de drum?
De-a lungul anilor pe lângă activitatea de voluntariat am și lucrat, am fost și antreprenor, dar și angajat și pentru că atunci când ești la început de drum te lovești de atâtea întrebări și atâtea necunoscute am înțeles că nu sunt singurul în situația asta. Am crezut că mulți alții au nevoie de informații și mai ales încredere, că nu este totul atât de sumbru. Pentru asta am făcut evenimente, școli de vară, workshop-uri, chiar și un HUB pentru tineri care au idei și vor să-și înceapă un business, pentru tineri deja antreprenori și pentru antreprenori care deja au închis un business și au ales să fie angajați.
Ce ar trebui să știe un antreprenor la început de drum?
Sfaturi și motivații tot citim peste tot, iar personae care să spună cum se face la fel, sunt sute de mii de pricepuți, însă e important să fii realist, să nu crezi ca tot ce zboară se mănâncă. Pentru că va fi mult de muncă și va trebui să investești mult mai mult timp față de un job de angajat și că trebuie să ai un plan. Fără plan nu pleci la drum nici când ieși dimineața din casă.
Te-ai lovit de birocrație în momentul în care ai vrut să îți înființezi afacerea? Ce anume ai schimba în aceste procese pentru a ușura tuturor munca?
Eu am început printr-o finanțare nerambursabilă și deși părea totul roz a fost extrem de multă hârțogăraie și multe drumuri de făcut. E simplu să înființezi un SRL sau PFA, contează însă să ai habar de partea juridică și financiară sau să lucrezi cu oameni buni la asta. Ce aș schimba acum pentru atunci nu mai e valabil pentru că totul e la un click distanță. Ținând cont de pandemie se pare că ne tehnologizăm mai repede. Eu aș schimba teama de eșec și as risca mai mult.
Pentru că acum conduci propria afacere, cât de complicat este să lucrezi cu oamenii în general? Dar cu clienții?
Mereu am considerat că cea mai importantă resursă sunt oamenii și nu banii și cred că dacă te adaptezi contextului în comunicarea cu cei din jur și le vorbești pe limba lor ai șanse mai mari de reușită. Însă nu e simplu și nici nu merge mereu. Un om din echipa pe care o coordonezi e important să îl cunoști și dincolo de activitatea de la job.
La fel și cu clienții, care pot fi de diferite categorii sociale, regiuni, religii, etc. Este important să te adaptezi și să le vorbești pe înțelesul lor doar că aici se schimbă situația și nu ai timp să cunoști omul suficient, doar dacă devine un client pe termen lung.
Care sunt factorii pe care îi iei în considerare pentru a analiza dacă un proiect va avea sau nu success?
În management, ideea unui proiect pe care vrei să îl implementezi pleacă de la o nevoie și de la un scop, iar dacă ai rezolvat nevoia și scopul este un proiect de succes.
Pe lângă asta, poți să măsori indicatorii financiari, vizibilitatea și impactul proiectului, numărul de persoane care au beneficiat sau dacă toți indicatorii au fost atinși, etc, dar pe scurt: să rezolvi nevoia.