A venit acea perioadă din an. Acea perioadă când nu ascund nimănui faptul că ador Crăciunul, că umblu ore în șir prin nămeți dacă e nevoie pentru a găsi ornamentele perfecte pentru bradul de Crăciun, că sunt overly excited atunci când ninge sau că încerc să păstrez pe cât se poate tradițiile de sărbători pe care le aveam de când eram un ghemotoc.
Magia Crăciunului stă de fapt în tradițiile pe care le avem fiecare în parte alături de cei dragi, despre locul unde petrecem această sărbătoare și oamenii cu care alegem să ne înconjurăm. Cadourile nu au fost și nu sunt relevante din punctul meu de vedere. Când eram mică, eram mult prea ocupată să merg la colindat până se însera, să mă joc în zăpadă, să mă trag cu sania și să mă uit la filme de Crăciun. I’m a 90’ kid, ceea ce vrea să însemne că generația mea nu a fost atașată sau atrasă de lucruri materiale atât de mult cum sunt generațiile actuale. Avem alte valori care ne-au fost tatuate nu doar în minte ci și în suflet de către părinți, bunici și familie în general.
Pentru mine cadourile de Crăciun nu însemnau altceva decât un bonus, nu erau un requirement pentru ca eu să fiu fericită. Moșul știa bine ceea ce îmi doream în fiecare an (chiar dacă să fiu sinceră nu i-am scris niciodată). Iar acum full disclosure, iar aici cei care mă știu pot confirma…nu mi-a păsat niciodată dacă primesc sau nu un cadou de la Moș Crăciun. Ci mai degrabă îmi făceam „griji și probleme” de cât de mare să fie bradul de Crăciun. I blame all the Hollywood Christmas movies for this one. Pentru că mai presus de orice, voiam cel mai mare brad de Crăciun, chiar dacă evident nu aveam suficient spațiu în casă pentru asta. Și era un moft. Acum take a second și imaginați-vă discuțiile prin care trebuiau să treacă ai mei cu mine în fiecare an. I know, right?
În prezent cadourile sunt o parte integrată în această sărbătoare pentru că este un gest firesc prin care ne arătăm afecțiunea față de cei dragi, însă de cele mai multe ori, cadoul perfect de Crăciun nu are nimic de-a face cu ceva material. Are de-a face cu liniștea, pacea și sentimentul de „acasă” pe care ni le dorim cu toții în această perioadă mai ales că sărbătorile de Crăciun pot fi haotice și solicitante.
Anul trecut am întrebat oamenii cum au aflat că Moș Crăciun nu există, iar în acest an m-am gândit că ar fi o idee bună să fac un research și să vedem ce au însemnat cadourile de Crăciun în copilărie, VS ce reprezintă ele acum.
Iată ce răspunsuri am primit:
Era o perioadă magică. Îmi aduc aminte că primeam cadouri de la Moș Crăciun peste tot. Și acasă și la bunici sau alte rude și eram pur și simplu fermecată. Acasă împodobeam bradul cu părinții, iar dimineața mă trezeam și găseam sub brad o mulțime de cadouri. Într-un alt an bunicul s-a îmbrăcat în Moș Crăciun (sigur că la vremea aceea nu mi-am dat seama). Totul părea atât de real și te băga în atmosfera aia de poveste. Costumul, sacul plin de cadouri, până și barba și vocea lui schimbată făceau totul să pară atât de adevărat. Și acum, după 20 de ani, mă bucur foarte mult de perioada Crăciunului. Sigur că nu mai e chiar la fel, acum te aștepți să primești și știi și de la cine. În copilărie aveai emoțiile alea uriașe că poate nu ai fost suficient de cuminte, poate nu ai recitat poezia pe placul Moșului și că există șanse să nu primești ce-ți dorești. Fiecare perioadă are farmecul ei. În orice caz, Crăciunul rămâne cea mai frumoasă sărbătoare din an. – Claudia S.
Nu am fost și nici nu sunt adepta cadourilor, probabil din cauza că nu știu cum să reacționez exact atunci când le primesc. Perioada de Crăciun pentru mine nu a însemnat niciodată goana după cadouri, nici în copilărie și nici în prezent. Pot să o asemăn mai degrabă cu perioada dulciurilor și mirosului de prăjituri (îl simți?) abia scoase din cuptor. De obicei asta și primeam când mergeam la colindat. Nici părinții mei nu au fost adepții cadourilor scumpe lăsate sub brad, ne bucuram de lucruri simple și prezența tuturor celor dragi în jurul mesei măcar o dată pe an.
Dacă ar fi să compar cu actualitatea, lucrurile s-au schimbat radical, avem ultimele modele de telefoane și tot felul de brand-uri scumpe, parfumuri și haine care mai de care. S-a pierdut din magia sărbătorilor de altădată și am transformat-o în mania cumpărăturilor. Într-adevăr modul în care se raportează oamenii la Crăciun este foarte divers, pentru unii poate se rezumă totul la a primi/oferi cadouri, pentru alții este o apropiere de Dumnezeu, tradiție și timp cu familia, iar dacă asta îi face fericiți și pe unii și pe ceilalți în egală măsură, Crăciunul și-a îndeplinit misiunea. – Mădălina M.
În copilărie visam tare mult la o păpușă Barbie și în fiecare an speram să primesc una, în schimb primeam o păpușă ieftină care nu avea nici cea mai mică urmă de asemănare cu originalul și eram de fiecare dată… dezamăgită. Când suntem mici, vedem doar partea ,,consumeristă” a sărbătorii Crăciunului și abia atunci când creștem realizăm că tot ce contează, de fapt, e timpul petrecut alături de familie, prieteni, amintirile pe care le creăm. Momentele frumoase sunt cele mai de preț cadouri pe care ni le putem face și ele trebuie să fie, mereu, pe primul loc! (inimioară) – Mădălina P.
Când cineva mă întreabă care este sărbătorea mea preferată, mereu zic pe nerăsuflate: Crăciunul. Nici nu îmi dau seama când, deja zâmbetul meu este până la urechi și în fața ochilor mi se oglindește lumea magică (după percepția mea de atunci) de acum 20-25 ani. Am multe amintiri frumoase de Crăciun. Îmi aduc aminte în principal mirosuri, care mai de care mai savuroase: cozonaci aburinzi, fripturi și preparate din porc, salata de boeuf și cea de vinete, aranjamentele de platouri făcute de bunica mea, lichiorul savurat neapărat din paharele (bune) de cristal (alea care, de regulă, stau tot anul frumos, la poză, în vitrina din sufragerie), plăcinta de mere cu scorțișoară și multe alte bunătăți. Îmi aduc aminte muzica, colindele frumoase cântate în fața bradului, fără excepție, în fiecare ajun.
Luminițele de la instalație și bradul frumos împodobit (în fiecare an, după buget, așa și bradul; până când, s-a gândit mama mai bine și de câțiva ani încoace împodobește după modelul sorcovei același brad artificial, evident împrospătat cu parfum de conifere) îmi trezesc aceleași emoții de copil și parcă și acum, am același entuziasm și dorința de a-l cunoaște pe „Moșu’”, cel care îmi cunoștea negreșit dorințele și mereu puncta perfect la categoria cadou. Mărturisesc ca nu am primit niciodată nuielușă, deși poate aș fi meritat. Ai mei „moși” au umplut desaga mereu cu cele mai bune și mai frumoase gânduri, cu fructe delicioase, șosete călduroase, cărți interesante, mai mereu o pijama cu un număr mai mare (să țină burtica în caz de mai multe kilograme) și uneori o păpușă cu care mă jucam apoi tot anul, proiectându-i viața, premiile câștigate și cariera de invidiat.
Eram un copil ambițios, un copil matur, veritabil capricorn. Acum, vreo 25 ani mai târziu, sunt un copil și atât, un copil care venerează toate amintirile copilăriei și își dorește ca fiecare copil să aibă ce am avut eu negreșit, în fiecare Crăciun: iubire necondiționată și familia alături. Nu contează nici mărimea bradului, nici dacă e împodobit ca o sorcovă, sau după o revistă de stil, nici dacă primești cadou de brand sau doar trei portocale. Cel mai mare cadou de Crăciun este familia și sufletele care te iubesc și îți sunt mereu alături. Să avem cu toții un Crăciun liniștit, plin de iubire și zâmbete zgomotoase! – Emma S.
Pentru mine cadourile vor fi mereu ceva magic, deși în prezent avem mult mai mult acces la nenumărate surse de inspirație. Totuși, trebuie să recunosc, nu mai au aceiași veridicitate ca înainte. Aici văd și părți bune, însă și rele. Cum îmi place să văd mereu partea plină a paharului, acord mai multă atenție faptului că este cea mai bună metodă de care putem „profita”. Încă mă gândesc la ce anume mă face mai fericită: să primesc sau să le ofer celor dragi cadouri sau cum le mai numesc eu „pansamente pentru suflet”.
Eu mă bucur în egală măsura (MARE adică) de orice cadou, fie că este o ciocolată, o pisică sau ceva și mai măreț. Tocmai aici este pură magia, căci acestea nu trebuie să fie neapărat voluminoase sau scumpe, ci să îi ungă pe suflet pe ai noștri. Acum că mă gândesc mai bine, nimic nu se compară cu fericirea de pe chipul celor dragi atunci când îi surprinzi cu un cadou pe care și-l doreau din suflet. Și când mă gândesc la cadouri, ma gândesc la ceva familiar, indispensabil pentru a fura cuiva un zâmbet atunci când se așteaptă cel mai puțin. Tu când ai făcut un cadou ultima dată? – Cătălina P.
Cadourile nu și-au schimbat foarte mult semnificația pentru mine, de-a lungul timpului. În orice caz, bucuria de a dărui mi-a fost întotdeauna mai intensă decât aceea de a primi un cadou. Emoția pe care o ai atunci când desfaci panglica unui cadou este unică, însă încântarea care apare atunci când vezi bucuria celuilalt cred că este incomparabil mai mare. Dincolo de asta, o dată cu trecerea timpului am constatat că dacă pe vremea când eram copil poate că îmi doream o păpușă frumoasă ori o carte fascinantă, acum îi cer Moșului lucruri mai putin palpabile, precum iubire, liniște și bucurie. Fie ca magia și bucuria cadourilor să ne învăluie pe toți! – Mădălina M.
Cred că sunt puțini cei care nu își aduc aminte să fi căutat prin casă cadourile de la Moș Crăciun cu scopul de a-l demasca. Cu gândul la asta, îmi aduc aminte că, pe vremea aia, cadourile erau învăluite de mister și de o bucurie imensă atunci când le descopereai. „Emoția descoperirii’ s-a păstrat și astăzi, cu diferența că acum văd cadourile ca și o „unealta” a iubirii. Un mod prin care ceilalți își arată dragostea față de tine punând sub lupă detaliile care te-ar putea face fericit/ă. – Raluca C.
Este drept că nu am reușit să fac un research pe cât de amplu mi-aș fi dorit, însă secțiunea de comentarii este deschisă, așa că aștept și din partea voastră părerea despre acest subiect.