Un milion de motive pentru care sa renunti la chirie si sa iti cumperi propria locuinta

Știu ce o să întrebați. „Pe bune? Chiar un milion de motive? Chiar așa să fie?”. Ei bine, poate că am exagerat, recunosc, însă această exagerare vine de fapt din dorința de a arăta și transmite cât de important este acest lucru. Cel puțin din punctul meu de vedere.

Am ajuns în București acum șapte ani, más o menos. Bineînțeles că am stat în chirie chiar dacă acesta era ultimul lucru pe care voiam să îl fac. Dar încă din Facultate toată lumea pe care o cunoșteam stătea în chirie, so I rolled with that. În acea perioadă era cel mai înțelept lucru pe care puteam să îl fac pentru că înțelegeți voi: student, no substantial income pentru că nu aveam experiență în câmpul muncii … nici nu trebuie să spun mai multe.  

La puțin timp după ce am ajuns în București și am început viața de student mi-am dat seama că nu e deloc productiv financiar să stau în chirie și că cel mai indicat ar fi să am propria locuință. Făcând un calcul, banii pe care îi trimiteam proprietarului erau banii pe care puteam să îi plătesc pentru propria casă.

Nu știu pe voi, dar acest gând îmi toca subconștientul mai mărunt decât Gordon Ramsay taie verdețurile.

Aud deja voci care o să spună „Nu e casa ta, e casa băncii. Îți vinzi sufletul pentru 30 de ani”. To that I say : GROW UP! Și mai mult de atât, i-aș întreba pe acei oameni următorul lucru: Unde este logica în a plăti chirie, care de fapt înseamnă că tu și încă o persoană sau mai multe depinde de apartament plătiți rata proprietarului la bancă, and then some more. Pentru că suntem românași și înțelegem cum funcționează afacerile imobiliare. Noi românii mereu căutăm să facem profit și din piatră seacă.  

Să nu aveți impresia tho’ că înainte de a vrea să îmi cumpăr un apartament nu am stat de vorbă cu multe persoane care au făcut deja asta. Era by default că voi aduna informații înainte să mă înham la așa ceva.

Au trecut câțiva ani, după job-uri schimbate și odată cu ele desigur și paycheck-ul, iar atunci am putut să am un moment de om matur și să mă gândesc serios la un Cont de Economii.

Știu, era mai simplu să îi rog pe ai mei să mă ajute în acel moment sau să găsesc o soluție creativă (cel mai probabil la limita legalității) cum de altfel am auzit că au făcut mulți tineri și au reușit să își cumpere un apartament.

Cine mă cunoaște știe că încăpățânarea mea nu are limite uneori și pentru că independența mea financiară era cel mai de preț și râvnit lucru în acel moment am zis pas acestui lucru. Just to clarify: la un moment dat e ok să accepți ajutor din partea celor apropiați pentru că nu e o rușine. Eu voiam să îmi demonstrez mie de fapt că pot să îndeplinesc acest task care nu a fost deloc ușor, însă a fost rewarding af.

Care au fost totuși pentru mine punctele care m-au făcut să nu mă abat de la acest scop de a avea propriul apartament?

Libertatea de a face ce vrei în casa ta

Când stai în chirie și desigur dacă ai fost crescut cu cei șapte ani de acasă știi că trebuie să faci compromisuri și că trebuie să respecți oamenii cu care stai în apartament.

Pacea și libertatea pe care o dobândești atunci când scapi de grija celeilalte persoane cu care împarți apartamentul este priceless. Mi-e greu să o descriu în cuvinte. Poate pentru că stresul provocat deseori de colegele cu care am stat a fost cel puțin ca o tortură lentă interminabilă.

Nu mai ai nicio colegă cu care să te cerți

„E rândul tău să faci curat.” „Ba nu, al tău. Eu am făcut săptămâna trecută”. Vă sună familiar? Nu am cum să vă explic cât de copilărești și hidoase mi se păreau aceste certuri. Să nu mai spun când una dintre persoane nu are nici minimul de respect și dă muzica prea tare după 00:00 AM sau aduce oameni străini în casă fără să anunțe în prealabil.

Doresc oricui să aibă acel sentiment de „FINALLY am scăpat de problema asta” în momentul în care vorba aia se așează la casa lui/ei.

Nu trebuie sa mai cauți vreodată coleg/ă pe grupuri shady de pe Facebook

Din păcate sau din fericire, take it as you will, am avut șansa să întâlnesc câteva fete în momentul când căutam o colegă de apartament. O să fiu brutally honest: nu toate aveau țiglele pe casă. Și înainte să mă întrebați, da, am căutat oameni cunoscuți cu care să mă mut, însă toți aveau deja o locuință sau stăteau în București cu părinții.

Din nou, n-ai cum să relaționezi cu ceea ce spun dacă n-ai trăit coșmarul de a-ți căuta colegă de apartament. Este Infernul lui Dante, însă chiar la next level.

Nu va mai trebui vreodată să negociezi cu vreun proprietar prețul apartamentului

Întotdeauna oamenii vor fi tentați să negocieze în special în acest domeniu al imobiliarelor. Pe modelul „Cât sunteți dispus/ă să lăsați la preț?” încercai să salvezi măcar 100 de lei, ca să simți că a ieșit cum ai vrut tu. Este mai mult decât evident că nimeni nu lăsa la preț pentru că piața e de așa natură. Mereu veneau cu argumentul „Păi piața imobiliară este în creștere acum. Nu am cum să las la preț.”.

Ca și mine, vei ajunge probabil să mulțumești Zeilor că ai scăpat de acest lucru care nu e tocmai plăcut.

Știu că nu au fost un milion de motive, însă energia pe care o consumă doar aceste patru motive…well, it evens out.

Feel free să îmi lăsați comentarii și cu părerea voastră despre acest lucru.