Întotdeauna am privit fenomenul/conceptul Social Media ca pe o fantasmă, un miraj al acestui secol creat inițial cu cele mai bune intenții, de asta tind să nu mă îndoiesc, dar along the way… scopul acestui mediu a ajuns să fie distragerea oamenilor de la lucrurile cu adevărat importante, acele lucruri care le impactează viața în mod real. Până în ziua de astăzi, ceea ce se promovează în mediul online este superficialitatea, lipsa de substanță și se ajunge chiar la manipularea în masă a oamenilor, din motive cel puțin îndoielnice.
Toate aceste platforme au reușit, în ultimii 5-10 ani, să influențeze grupuri întregi de persoane fără ca ei să realizeze măcar acest lucru. Ce-i drept, ingeniozitatea, simplitatea și eleganța dacă vreți a celor implicați în dezvoltarea aplicațiilor au făcut să fie mult prea ușor să te adâncești, să te izolezi și să te pierzi în acest mediu virtual. „Și totuși….de unde provine obsesia și nevoia de Social Media?” Bună întrebare. Let me throw here my two cents, if I may.
Prezența pe Social Media este strâns legată de validarea pe care o căutăm din partea „fanilor”, a „publicului” sau pur și simplu a prietenilor. Aveam nevoie de asta pentru că astfel ne crește stima de sine (una complet iluzorie, btw și deloc sănătoasă), iar odată cu ea primim doza de serotonină de care avem nevoie. Social Media și întreg mediul online de altfel este un escape, o portiță prin care uităm de realitatea pe care nu vrem să o înfruntăm. Internetul/Social Media este un drog. There…I said what I said and I meant what I said. Cea mai simplă definiție la care m-am putut gândi și cea mai sinceră de asemenea. „Ei, nu e chiar așa.”
Ok, atunci de ce te întorci mereu pe Social Media și petreci ore și ore și ore în șir în acest mediu online fără să-ți dai seama cât de repede a trecut timpul? De ce în momentul când „îți moare telefonul” sau nu merg aplicațiile și nu ai cum să postezi intervine panica, anxietatea, frustrarea și efectiv nu știi ce să faci cu tine însuți și nu știi cum să reacționezi? Nu mai suntem și nici nu ne mai permitem să fim în stadiul în care să ascundem adevărul sau să ne mințim. Acest tip de comportament se numește sevraj. Intri în această stare pentru că ești dependent de Social Media/Internet și pentru că nu ai primit „doza” zilnică de atenție și validare cu care ești obișnuit.
Mitul pe care aș vrea să îl demontez legat de Social Media este acela că el îți oferă răspunsuri. Greșit. Îți oferă răspunsurile pe care vrei să le auzi/citești. În spatele acestor aplicații există un algoritm, unul extrem de inteligent, unul special construit pentru a-ți descoperi dorințele, stările de spirit și chiar principiile după care te ghidezi zi de zi. Ceea ce vedem în feed-ul aplicațiilor pe care le folosim este realitatea pe care noi am construit-o pentru noi înșine. Primim informațiile cu care algoritmul știe că noi rezonăm și cu care suntem de acord. Aici vorbim de alt tip de validare, aceea că ne încadrăm într-o comunitate care gândește exact cum gândim noi și are aceleași opinii. Ne simțim acceptați și ne considerăm inteligenți dacă vedem că alte persoane au aceeași părere ca și noi despre un anumit subiect.
Social Media s-a transformat într-o armă extraordinar de puternică, mai puternică decât ne putem imagina dacă ajunge să fie folosită de „persoanele potrivite”. Cu toții am observat rapiditatea cu care se răspândește o știre falsă și extremismul de pe rețelele de socializare. Oamenii sunt din fire impulsivi și vor reacționa imediat la o știre care nu vrea decât să agite spiritele.
Într-o societate care literalmente atârnă de un fir de ață (cel puțin eu asta simt în ultimii ani) am vrut să aflu mai multe informații/detalii despre cum ne putem proteja în mediul online și la ce trebuie să fim atenți. Acesta este un subiect care mi-a trezit interesul de când am început să activez în domeniul online și de atunci am fost mereu într-o continuă cercetare. Pentru că mi-am făcut temele dinainte ca să spun așa, știam deja cine este persoana indicată să răspundă la întrebările pe care le am.
Am avut norocul să stau de vorbă cu Anton Rog, Director General al Centrului Național Cyberint din cadrul Serviciului Român de Informații despre spionajul cibernetic, ce putem face să ne protejăm împotriva atacurilor cibernetice, dacă se pot lua măsuri împotriva oamenilor care răspândesc fake-news mai ales în această perioadă de pandemie, dar și multe altele.
Găsiți toate informațiile în interviul de mai jos.
Ce tip de acțiuni puteți pune în aplicare împotriva grupurilor conspiraționiste din Social Media care împrăștie fake news și propagandă?
Prevalența știrilor false pe platformele de Social Media este favorizată de apetența publicului pentru aceste mijloace de comunicare. Efectele negative ale știrilor false se repercutează în primul rând asupra cetățenilor, care reprezintă o parte integrantă a conceptului de securitate națională ca beneficiari ai acesteia și ca valoare ce trebuie protejată.
Trebuie avut în vedere faptul că fenomenul fake news nu este nou și că se adaptează rapid la noile evoluții tehnologice și, de ce nu, la noul tip de audiență.
Suprasaturația mediatică la care suntem expuși generează dificultăți în filtrarea corectă a conținutului informațional, de aceea gândirea critică trebuie să devină resortul principal al fiecărui utilizator.
Serviciul Român de Informații dezvoltă un amplu program de awareness în vederea contracarării acestui fenomen, care reflectă preocuparea noastră continuă pentru prevenirea materializării amenințărilor la adresa securității naționale. Pe site-ul oficial al SRI se regăsesc două buletine informative dedicate Fake News și Social Media care pot fi utile tuturor utilizatorilor.
Ce înseamnă din punctul dumneavoastră de vedere dreptul la libera exprimare în online? Este necesar ca acest drept să fie limitat persoanelor care răspândesc fake news?
Dreptul la libera exprimare este un drept garantat și inalienabil, consfințit de Declarația Universală A Drepturilor Omului și de Constituția României. Exercitarea abuzivă a acestuia poate atrage răspundere civilă/penală, însă nu poate fi limitat nici în online nici în alte mijloace tradiționale de comunicare.
Există inițiative de combatere a știrilor false sub diferite forme, aici putând fi incluse campaniile de media literacy, identificarea și destructurarea rețelelor de boți sau algoritmii de fact-checking. Însă acestea fac referire la calitatea conținutului creat/diseminat, și nu la limitarea creării de conținut.
Cum credeți că s-a schimbat concepția oamenilor despre privacy în ultimii cinci-zece ani? Cât de fină este linia între vigilență și extremism pe acest subiect?
Cu certitudine concepția oamenilor despre privacy s-a schimbat în ultimii ani. Oamenii au devenit mult mai conștienți de valoarea datelor personale pe care le pun la dispoziție în mediul online, mai exact de faptul că acestea pot fi folosite în scopuri comerciale și nu numai, spre exemplu influențarea alegerilor din SUA.
Dacă acum câțiva ani oamenii se bucurau că pot beneficia în mod gratuit de serviciile din online, în prezent se poate observa faptul că aceștia au devenit mai atenți și mai selectivi la platformele care solicită date personale.
Din ceea ce cunoaștem, nu au fost înregistrate tendințe extremiste pe acest subiect, fiind vorba doar despre vigilență în rândul utilizatorilor.
Ați observat un tipar al omului care este targetat de atacurile cibernetice? Care ar fi el?
Având în vedere dinamismul amenințărilor cibernetice și evoluția constantă a tacticilor, tehnicilor și procedurilor utilizate de atacatori, este dificil de stabilit un tipar al victimelor atacurilor cibernetice. În funcție de motivația actorilor cibernetici, victimele pot fi clasificate astfel:
-în cazul actorilor cibernetici motivați strategic, penetrarea sistemelor informatice se face prin intermediul angajaților. Astfel, putem spune că un angajat al entităților publice sau private, la nivelul cărora sunt gestionate date sensibile/cu caracter strategic, este o țină predilectă a atacurilor cibernetice;
-în cazul actorilor cibernetici motivați financiar, toți utilizatorii de servicii bancare și platforme comerciale pot deveni victime ale atacurilor cibernetice.
Care sunt câteva tips and tricks pentru a evita atacurile cibernetice? Și este una dintre soluții să fim „off the grid” cum ar spune americanii?
A fi „off the grid” nu numai că nu reprezintă o opțiune, dar ar fi și contraproductiv. Comunicarea la distanță în perioada de pandemie, efectuarea cumpărăturilor online, serviciile de banking sunt doar câteva din beneficiile pe care mediul online le pune la dispoziție și pe care le-am integrat cu succes în viața de zi cu zi.
În vederea limitării riscurilor de securitate cibernetică, este necesar ca utilizatorii să adopte o serie de măsuri preventive, precum:
-actualizarea constantă a serviciilor/aplicațiilor pe care le utilizează;
-dezinstalarea aplicațiilor care nu mai sunt necesare;
-securizarea conexiunii la Internet prin schimbarea parolelor implicite ale routerelor utilizate și configurarea corectă a acestora;
-securizarea dispozitivelor utilizate prin utilizarea conjugată a mecanismelor de filtrare web, aplicațiilor antivirus, firewall-urilor și politicilor de securitate;
-acordarea unei atenții sporite asupra datelor personale diseminate voluntar în mediul online;
-acordarea unei atenții sporite asupra email-urilor nesolicitate și evitarea deschiderii atașamentelor sau accesării link-urilor diseminate de atacatorii cibernetici prin tehnici de inginerie socială;
-utilizarea unor parole care sunt dificil de identificat, precum și utilizarea unor parole diferite pentru conturile folosite în mediul virtual;
-efectuarea unor back-up-uri ale datelor gestionate la intervale regulate de timp.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâlnit-o ca director al Centrului CYBERINT din cadrul SRI?
Ca director al Centrului CYBERINT, pot spune că cele mai mari provocări pe care le-am întâlnit au fost promovarea industriei românești de cyber security, a educației în domeniul cyber și creșterea culturii de securitate cibernetică la nivelul managerilor din mediul public și cel privat.
Are politica o pondere în deciziile pe care le luați?
Nu, politica nu are nicio pondere în deciziile pe care le iau. Așa este normal având în vedere caracterul apolitic al Serviciului Român de Informații.
Care sunt miturile despre hacking și despre spionajul cibernetic pe care vreți să le demonați?
Spionajul cibernetic nu este un mit, ci o realitate. În ceea ce privește activitatea de hacking, este important de știut faptul că implică un efort real și multe resurse.
Dacă ați alege altă meserie, care ar fi ea?
Nu aș alege altă meserie. Satisfacțiile profesionale excepționale și nivelul de adrenalină din fiecare zi stau la baza acestei convingeri.
Pornind de la scena din NCIS, undeva sistemul unui important sediu al poliției este hacked, care este părerea dumneavoastră despre cât de reale sunt filmele pe acest subiect?
Lăsând deoparte scenariile filmelor/serialelor, există dovezi disponibile în surse deschise care atestă că bazele de date ale forțelor de ordine au fost victimele atacurilor cibernetice.
Un exemplu elocvent și destul de recent este dat de Departamentul de Poliție din Minnesota care în anul 2020 a fost victima unui atac cibernetic revendicat de gruparea hacktivistă Annonymous. Acesta a avut loc pe fondul neliniștii sociale provocate de moartea lui George Floyd, fiind o formă de represalii la adresa autorităților.
Sursă foto: https://newstrack.ro/