M-am întrebat de multe ori cum ne-am trăi viața dacă nu ar exista artă. Dacă nu ar mai exista sclipirea din ochii noștri atunci când admirăm o pictură care trezește în noi milioane de emoții, o ilustrație care să ne întrerupă rutina obișnuită, să ne facă să zâmbim și să ne transmită nostalgia unor momente trăite, o piesă de teatru care reușește să aducă la suprafață sentimente pe care nu credeam că le putem trăi … iar lista poate continua la nesfârșit. Este foarte dificil să răspunzi la această întrebare pentru că nimeni nu a putut cu adevărat să se pună în acea situație. Ne este teamă să o facem. Și pe bună dreptate. Doar gândul că nu ar exista artă ne sperie și tot ce facem este să încercăm pentru o fracțiune de secundă să ne imaginăm acel Univers în care arta nu mai există, iar în acel moment…
Mai mult ca oricând acest topic este acum în trend pentru că majoritatea companiilor (atât cele mici, dar și corporațiile) încep să impună angajaților să se întoarcă la birou. După mai bine de doi ani în care cu toții am lucrat de acasă, întoarcerea la birou pare ceva straniu, incomod, frustrant și neproductiv. De ce spun asta? Pentru că majoritatea dintre noi am putut observa că job-ul se poate face extrem de ușor și eficient din confortul casei noastre, iar această schimbare nu pare logică, rațională, ci mai degrabă este în detrimentul companiilor care acum au de-a face cu push back din partea angajaților. Ceea ce am observat din partea companiilor este că se raportează la viața dinainte de 2020 când noi veneam la birou și pe ploaie și pe vânt și pe ninsoare and so on. Corect, asta făceam și ar trebui să continuie acel statement cu faptul că…
Trigger warning pentru oamenii care încă nu și-au băut cafeaua și nu sunt pregătiți pentru un rant care să le facă sângele să fiarbă. Dacă ăsta ești tu, salvează articolul și revino mai târziu, I’ll be waiting. Însă, dacă te numeri printre cei îndrăzneți care au ales să citească acest articol, buckle-up, friend. În acest articol vreau să dezbat un topic mai special: Ce am învățat despre proprietarii de locuințe după 10 ani de chirie în București. Știu ce o să mă întrebați „Nu ai mai scris despre asta?” Bună observație și apreciez atenția la detalii din partea voastră. Corect, acest subiect nu este unul nou pentru mine. Am mai abordat acest topic. Chiar pe acest site am publicat un articol căruia i-am dat titlul „Un milion de motive pentru care să renunți la chirie și să îți cumperi propria locuință”. Feel free to have a read când aveți vreme…
Întotdeauna am privit fenomenul/conceptul Social Media ca pe o fantasmă, un miraj al acestui secol creat inițial cu cele mai bune intenții, de asta tind să nu mă îndoiesc, dar along the way… scopul acestui mediu a ajuns să fie distragerea oamenilor de la lucrurile cu adevărat importante, acele lucruri care le impactează viața în mod real. Până în ziua de astăzi, ceea ce se promovează în mediul online este superficialitatea, lipsa de substanță și se ajunge chiar la manipularea în masă a oamenilor, din motive cel puțin îndoielnice. Toate aceste platforme au reușit, în ultimii 5-10 ani, să influențeze grupuri întregi de persoane fără ca ei să realizeze măcar acest lucru. Ce-i drept, ingeniozitatea, simplitatea și eleganța dacă vreți a celor implicați în dezvoltarea aplicațiilor au făcut să fie mult prea ușor să te adâncești, să te izolezi și să te pierzi în acest mediu virtual. „Și totuși….de unde…
Acest subiect este unul tare drag mie, iar atunci când spun „drag”, vreau să zic de fapt că îmi trezește o indignare absolută și îmi face sângele să fiarbă. Pentru că am anticipat deja următoarea întrebare din partea voastră, o să explic motivele pentru care acest subiect atinge o coardă sensibilă. Pentru cine nu mă cunoaște, trebuie să menționez că am activat în domeniul Social Media/Content Writing o perioadă, timp în care am realizat că acest domeniu în România este departe de a fi un job bine plătit, un job unde să fii apreciat, înțeles sau un job care să fie luat în serios de alte departamente care se concentrează pe „lucruri mai importante”. Cu alte cuvinte, munca unui Content creator/writer nu este neapărat necesară pentru business, nu este relevantă și de cele mai multe ori este luată în derâdere. Pe modelul „Ah, tu ești ăla care stă toată ziua…
Before 2020 I have to admit I had no idea who Daniel Sloss was. I grew up with the classics tho’ when it comes to comedy and Stand-up comedy. I did know about Jerry Seinfeld, Eddie Murphy, Dave Chappelle, Jim Carrey, Chris Rock,… they were the ones who set up a standard for me in this aria. A pretty high one I might add. So this year, when everything went downhill and quarantine started, I really needed something to make me laugh and maybe help me process everything that was happening. Being a huge fan of Stand-up comedy I watched every show on Netflix I thought it would make me smile. I remember it was after work and I felt that I needed a break and thought to myself „Ok, let’s do another deep dive and see if we can find something worth watching”. I am very particular when it…
M-am întrebat dintotdeauna cum își aleg rapperii numele de scenă. Trăiam cu impresia că e un proces de lungă durată, bine gândit și că are un raționament în spate. I mean, dacă tot plănuiești să îți faci o carieră în showbiz și ai pretenția să devii o celebritate ai face bine să nu dai greș fix cu cel mai important lucru, acela fiind numele de scenă. Numele de scenă este practic cartea ta de vizită, modul în care oamenii își vor aminti de tine ca artist, performer sau whatever și fie că vrei sau nu este o etichetă pe care o vei avea until the end of time. No pressure though. Odată ce ți-ai ales un nume de scenă you are stuck with that one. There are no backsies. Nu poți să anunți fanii de pe o zi pe alta că te-ai răzgândit și „Hei, mi-am dat seama că numele…